Manualele de fizică depăşesc programa

În timp ce cărţile de fizică occidentale sunt pline de exemple şi simplu de înţeles, cele româneşti sunt stufoase. O analiză a trei manuale de fizică pentru liceu din România, Franţa şi Italia, realizată de o profesoară de fizică din Constanţa, arată diferenţe importante între acestea.

Mirela Ferseta predă fizica de 25 de ani la Grupul Şcolar de Electrotehnică şi Comunicaţii din Constanţa. Pentru că elevii i s-au plâns de multe ori că nu pot înţelege nimic din manuale, profesoara a trecut, ştiinţific, la o analiză comparativă a trei manuale:

Physique 1re S,  autori J.-P. Durandeau şi alţii, Editura Hachette Education, 2001; L'Amaldi Introduzione alla fisica, autor Ugo Amaldi şi colaboratorii, Editura Zanichelli 2004, vol 2; Fizica manual pentru clasa a X-a, autori Constantin Mantea, Mihaela Garabet ed. All, 2005.

În urma analizei, profesoara a ajuns la concluzia că în timp ce manualele străine respectă programa şcolară, aşa cum e publicată la finalul fiecărei cărţi, manualul românesc depăşeşte conţinutul programei. 

„Am început cu o privire de ansamblu asupra conţinutului şi formei celor trei manuale, fiind urmată apoi de o comparaţie mai detaliată concentrată asupra unei teme care se regăseşte în toate cele trei manuale, circuite electrice şi curenţi electrici", explică Mirela Ferseta.

În privinţa structurii manualelor, profesoara a identificat câteva diferenţe. Manualul francez are la început un capitol în care sunt sunt prezentate instrucţiuni de utilizare şi în care este explicată structura fiecărui capitol.

Manualele românești nu au ghid de utilizare

În cazul celui italian, împărţit în patru module, există la fiecare paragraf câte două-trei concepte importante. În plus, cartea de fizică mai e însoţită de un volum special pentru laborator. Manualul românesc este structurat pe trei mari teme: elemente de termodinamică, producerea şi utilizarea curentului continuu şi producerea şi utilizarea curentului alternativ.

„Fiecare capitol conţine subcapitole, paragrafe şi subparagrafe, numerotate cu până la 4 cifre, ceea ce este destul de complicat de urmărit de elev. În plus, nu există niciun fel de instrucţiuni de utilizare", se arată în analiză.

Aşa cum reclamă deseori elevii români, cărţile lor sunt defectuoase şi la structură. Dacă manualele occidentale sunt concepute simplu, cel românesc este construit pe metoda expunerii, cu explicaţii multe şi amănunţite.

Exerciţii mult prea multe pentru elevii români

În privinţa exerciţiilor, manualul franţuzesc are ca exempu un exerciţiu rezolvat, pentru ca elevii să înţeleagă o metodă de rezolvare. 

Exerciţiul este compus astfel încât să reprezinte o problemă întâlnită în practică şi să solicite o mare parte din noţiunile noi. Manualul italian cuprinde exerciţii de verificare a cunoştinţelor şi de construire a competenţelor.

În manualul românesc, problemele propuse pentru rezolvare sunt grupate la sfârşitul capitolelor, fiind multe şi greu de selectat pentru elevi.