Harababura administrativă şi legislativă ţin în viaţă furtul în Educaţie. „Există platforme pentru lucrările de doctorat care nu funcţionează deloc”

Toate lucrările de doctorat ar trebui să fie publice şi integrate pe o singură platformă, astfel încât să se poată compara conţinutul tezelor pentru a verifica dacă acestea sunt plagiate sau nu. Acesta este primul pas care ar trebui implementat în vederea combaterii plagiatului, susţin în mod unanim specialiştii din mediul universitar. Însă asta nu se întâmplă din cauza harababurii legislative şi administrative.

Ultima propunere cu privire la elaborarea unei platforme unde să fie publicate toate lucrările de doctorat din 1990 şi până azi a fost înaintată în iunie 2017 de către Robert Turcescu, deputat PMP, documentul fiind semnat de încă 48 de deputaţi şi senatori. „În 1990 erau aproximativ 1.500 de doctorate, iar în 2016 s-a ajuns la 67.000. În 2012 a fost anul de vârf, atunci fiind înregistrate peste 6000 de doctorate”, şi-a justificat propunerea la acea vreme Robert Turcescu, printr-o postare pe Facebook.

O iniţiativă similară a fost înaintată şi în octombrie 2015 de către deputatul independent Cornel George Comsa, cu menţiunea că aceasta prevedea şi includerea lucrărilor de licenţă şi dizertaţie, dar care nu a dus la nicio concretizare.

Probleme de natură administrativă şi legislativă

Experţii în domeniul educaţiei universitare spun că o astfel de măsură cu greu poate deveni realitate pentru că perioada de 1 an nu este rezonabilă pentru publicarea tuturor lucrărilor de doctorat, dar şi din cauza faptului că lucrările de doctorat din anii 1990-2000 nu au fost digitalizate, acestea găsindu-se doar la Biblioteca Naţională.

În plus, Dana Alexe, preşedintele Centrului pentru Politici Educaţionale, spune că există o problemă de natură legală cu privire la această măsură. „În Comisia de Educaţie din Consiliul Economic şi Social (CES) s-a discutat despre subiect. Din principiu, iniţiativa a fost avizată pozitiv. Însă au existat consultări cu avocaţi în domeniu care au spus că nu se pot publica lucrările de doctorat realizate înainte de 2011. Concret, aceştia susţin că nu poţi să faci o lege şi să o aplici retroactiv. Mai ales că sunt mulţi doctori care şi-au publicat lucrările în diverse cărţi şi au drepturi de autor, de pe urma cărora îşi trag anumite beneficii financiare. Poţi să-i obligi doar pe cei care şi-au susţinut teza de doctorat după 2011“, a explicat Alexe.

Există deja platforme pentru publicarea doctoratelor, dar sunt nefuncţionale

Vlad Cherecheş, fost preşedinte al Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) spune că discuţia despre crearea unei platforme în vederea combaterii plagiatelor din cadrul şcolilor doctorale durează de ani de zile. Mai mult decât atât, au fost create două astfel platforme din fonduri europene şi de stat: doct.ro- şi cea de realizată de Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFSCDI), acestea fiind mai mult sau mai puţin utilizate de universităţi.

Oricum, niciuna dintre ele nu pune la dispoziţia publicului tezele de doctorat pentru că nu au capacitatea tehnică necesară. „Se vorbeşte de mulţi ani despre realizarea unor astfel de platforme create pe fonduri europene, lucru ce s-a şi întâmplat. Problema este că nu ştim în ce măsură sunt funcţionale, acestea fiind prea puţin utilizate“, a afirmat Vlad Cherecheş, responsabil pe politici publice la Fudaţia Judeţeană pentru Tineret din Timiş.

Aceeaşi chestiune o subliniază şi Stefan Vlaston, preşedintele Asociaţiei „Edu Cer“, care se arată sceptic în privinţa eficienţei unei viitoare platforme având în vedere că există softuri similare, dar care fie sunt neoperabile, fie nu afişează public lucrările de doctorat. „Sunt uluit. Ştiu că există astfel de platforme, care au fost plătite din fonduri europene sau cu bani de la stat, dar care nu funcţionează la standarde înalte sau nu funcţionează chiar deloc. Acum ce garanţie avem noi că noua platformă nu va reprezenta alţi bani irosiţi?“, întreabă retoric Vlaston.

Portalul doct.edu.ro, a fost lansat în martie 2015 şi a costat aproape 15 milioane de lei, din care 12,7 milioane de lei sunt bani europeni, asiguraţi de Fondul Social European prin PODCA (Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative). Acesta nici acum nu este operaţional, potrivit press.one.

Lucru confirmat şi de Bogdan Murgescu, directorul Consiliului de Studii Universitare de Doctorate al Universităţii din Bucureşti. „Doct.edu este o platformă dezvoltată de Ministerul Educaţiei despre care în primăvara lui 2016 s-a constatat că nu răspunde nevoilor mai complexe necesitate de noile prevederi legale, şi atunci s-a adaptat şi folosit platforma de la UEFISCD din luna martie a anului trecut“, a declarat Bogdan Murgescu.

De ce e important să avem o platformă unitară, cu acces public, la tezele de doctorat

Vlad Cherecheş spune că un astfel de portal este necesar dacă vrem să eliminăm fenomenul plagiatului din spaţiul universitar. „Este important să avem tezele de doctorat publice pentru a avea un control mai strict asupra acestui domeniu. De asemenea, este important ca acest portal să fie dotat  şi cu un soft de detectare a plagiatului, alături de un raport al acestui soft, ca să vedem dacă acesta găseşte într-adevăr similitudini între lucrări sau pasaje copiate. Ar fi un pas înainte pentru a vedea care este situaţia reală a lucrărilor plagiate din România, inclusiv a celor care au fost scrise în urmă cu ani de zile. Şi aici mă refer şi la lucrările de licenţă şi de dizertaţie. Impresia mea este că în România de după anii 90 s-a plagiat enorm de mult. Ştim bine că sunt cazuri în care studenţii prezintă ca fiind a lor o lucrare scrisă cu ani în urmă de altcineva. Uneori acest lucru s-a făcut chiar şi prin complicitatea profesorilor coordonatori“, a completat Cherecheş.