Greşeli gramaticale frecvente în limba română. Topul greşelilor gramaticale făcute de români

Românii fac multe greşeli gramaticale fiindcă româna este o limbă cu multe forme flexionare ale cuvintelor, spun lingviştii. Pe scurt, la fel ca în latină, conjugarea verbelor, acordurile, diferitele forme de pronume sunt atât de multe şi de diverse, încât de multe ori apar confuzii. Astfel, în topul greşelilor gramaticale frecvente în limba română sunt dezacordurile, spun specialiştii.

Greşeli gramaticale frecvente în limba română: „aşază”, nu „aşează”

„Spre exemplu, mulţi români nu ştiu că verbul «a aşeza» se scrie, la persoana a treia, «aşază», nu «aşează»”, spune profesoara de limba română Ecaterina Stanca, de la Colegiul Naţional «Tudor Vianu» din Capitală. 

„De multe ori aud persoane care spun «i-ar place» în loc de «i-ar plăcea», fiind vorba de condiţionalul optativ care se formează de la infinitivul verbului. O altă problemă este pentru mulţi imperativul negativ care se formează tot de la infinitiv. «Taci!» - «Nu tăcea!» este corect, în loc de «Nu tace!». Un alt exemplu ar fi «Nu te complăcea într-o situaţie umilitoare!» în loc de «Nu te complace într-o situaţie umilitoare!». De asemenea, românii au o problemă cu ştiinţă/conştiinţă, pe care le mai scriu cu un singur «i»", a explicat Stanca. 

Greşeli gramaticale frecvente în limba română: „i”-urile care ridică probleme

Profesoara a mai atras atenţia că unele persoane mai scriu „tu ştii" cu un singur „i", ceea ce nu este corect, verbul „a şti" are doi „i" la persoana a II-a singular, indicativ prezent şi conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă.

„O altă problemă pe care am întâlnit-o este la genitivul dativ singular, care se formează de la nominativ plural. Spre exemplu, corect este «regulamentul ordinii», nu «regulamentul ordinei». De asemenea, unii români nu ştiu că atunci când un adjectiv este trecut în faţa substantivului, acesta preia articolul, adică «ochii albaştri» devine «albaştrii ochi». Şi la pronume au probleme, spre exemplu, nu prea se ştie că «eu însumi», la feminin este «eu însămi», iar «noi înşine» este «noi însene»", a mai spus profesoara.

Mulţi români folosesc greşit şi prepoziţia „pe”. „În limba română, pronumele relativ «care» cu funcţie sintactică de complement direct trebuie să fie însoţit de prepoziţia «pe», explică specialiştii.

Alte greşeli gramaticale frecvente în limba română

„Aş adăuga aici şi exemplul mult-folositului «am luat la cunoştinţă». Formularea corectă este «am luat cunoştinţă (de ceva)», dar «mi s-a adus la cunoştinţă (ceva)». De asemenea, «servici» este greşit! Cuvântul acceptat de norma literară este «serviciu», la fel şi «chitară» (nu «ghitară»), «chiuvetă» (nu «ghiuvetă»), «ţigară» (nu «ţigare»).Românii spun «suntem la restaurant, servim ceva», deşi nu servesc nimic, doar mănâncă. Ospătarul este singurul care «serveşte».

La fel, auzim (chiar şi la TV), despre «ultimile zile» – v-aş întreba, spunem «aceste ultimi zile de vară» sau «aceste ultime zile de vară»? Dacă aţi ales a doua variantă, atunci trebuie să spuneţi şi «ultimele zile de vară».

Nu mai discutăm despre celebrul «â» din mijlocul cuvintelor. Puţini au înţeles că se scrie «reîncarnare», nu «reâncarnare», «reînnodare», nu «reânnodare», «reînviere», nu «reânviere». Şi asta pentru simplul motiv că acel «re» este doar un prefix ataşat unui cuvânt care începe cu «î», şi aşa trebuie să rămână. 

Că tot veni vorba, când scriem cu doi «n» şi când cu unul singur? Simplu: dacă vreţi să scrieţi «în» în faţa unui cuvânt, trebuie doar să verificaţi dacă acesta începe cu «n» – atunci litera «n» se dublează. Adică: nod, înnoda, nor, înnora. Dacă nu este vorba despre un «în» adăugat, ci cuvântul în sine începe cu acest grup de litere, nu-l dublăm pe «n»: înot («ot» nu este un cuvânt), învestitură («vestitură» nu este un cuvânt), începător («cepător» nu este un cuvânt)”, a explicat Mihaela Apetrei, senior trainer pentru Public Speaking şi Comunicare. 

De ce facem greşeli gramaticale şi cine dictează normele lingvistice

Contactat de „Adevărul", lingvistul Alexandru Nicolae de la Institutul de Lingvistică al Academiei Române a explicat că incidenţa greşelilor gramaticale este mai mare în română fiindcă este o limbă cu „acord bogat", adică există mai multe forme flexionare ale cuvintelor. El a explicat că în toate limbile vorbite există abateri de la limba standard / dialectul dominant, însă specificul cultural e diferit de la caz la caz, iar normele lingvistice sunt, în general, dictate de către Academii.

„Academia Română a fost înfiinţată chiar cu scopul special de a da o gramatică (Gramatica Academiei), un dicţionar (Dicţionarul-tezaur al limbii române) şi de a stabili şi reglementa ortografia. Academia franceză are sarcini asemănătoare. Deci, există un cadru instituţional bine-definit prin care se difuzează „reguli”/„norme” prin şcoală şi prin alte instituţii , deci populaţia e „educată” în spiritul respectării unor norme lingvistice. De aici şi grija publică pentru o exprimare cât mai „curată”, adică mai apropiată de normele date de Academie. În schimb, în alte ţări, normarea se face prin lucrări de autoritate (scriitori, traducerea Bibliei, nu neapărat prin instituţii). De exemplu, Academia britanică (mai tânără decât Academia română), nu are atribuţii în normarea limbii engleze. O primă normare - oarecum informală, întrucât nu a fost propusă într-un cadru instituţional - a englezei a reprezentat-o traducerea bibliei comandată de Regele James (King James Bible / Version). Ca sa conchidem, de aici şi diferenţa de percepţie diferită a abaterilor de la normă în culturi diferite", a explicat lingvistul.

Puţini români, dispuşi să recunoască faptul că au nevoie de susţinere

„În ciuda faptului că, aparent, românii sunt preocupaţi să se exprime corect – asta spun căutările SEO şi moda lansată de cunoscutul «mă-ta are cratimă»-, puţini sunt cei dispuşi să facă eforturi reale pentru a se corecta. Şi mai puţini sunt dispuşi să recunoască faptul că au nevoie de susţinere în acest sens, că nu se exprimă corect sau că fac greşeli gramaticale frecvente în limba română. Am lansat, acum mai mult de un an, un newsletter dedicat mediului de afaceri, pentru corectarea celor mai frecvente greşeli gramaticale şi eliminarea clişeelor, a vorbelor goale. Statistic, doar 2% dintre companiile vizate în campania de lansare au ales să se aboneze (ce-i drept, companii mari, cu mii de angajaţi, care şi-au înţeles rolul şi responsabilitatea în susţinerea vorbirii corecte), adică o rată normală de răspuns, nici mai mare, nici mai mică decât în cazul altor produse. Fără un angajament real, dorinţa de a vorbi corect româneşte rămâne doar o modă care va trece, ca oricare alta.” arată şi Mihaela Apetrei, senior trainer pentru Public Speaking şi Comunicare şi blogger „Adevarul”. 

Care este cel mai lung cuvânt din limba română. Crezi că-l poţi pronunţa?

Viitorul după Charlie Hebdo. Care este pericolul pentru România