Educaţie cu riscuri sau fără educaţie? Cât de riscantă este redeschiderea şcolilor cu toaletă în curte şi pandemie la uşă
0Anul şcolar a început pe 1 septembrie, iar elevii sunt aşteptaţi la cursuri pe 14 septembrie. Pandemia de coronavirus nou ridică probleme legate de igienă mai ales în şcolile lipsite de apă curentă şi toalete civilizate.
Ultimele statistici ale Ministerului Educaţiei arată că, în România sunt 1.180 de şcoli care funcţionează cu grupuri sanitare necorespunzătoare şi circa 3.500 de clădiri pentru care autorizaţia sanitară lipseşte.
Această autorizaţie nu a fost acordată, în principal, pentru că în respectivele clădiri nu există apă curentă, încălzirea se face cu sobe care emit noxe şi toaletele sunt amplasate în exterior.
Recent, Ministerrul Sănătăţii a relaxat condiţiile în care poate fi obţinută autorizaţia sanitară de funcţionare, simultan cu asigurările date de autorităţi că vor fi amplasate containere sanitare care vor rezolva problema.
Întrebat cât de oportună este redeschiderea şcolilor cu toaletă în curte în condiţii de pandemie, prof.dr. Emanoil Ceauşu, medic primar de boli infecţioase a dat următorul răspuns: ”Eu nu ştiu dacă mai există asemenea şcoli, sper că nu mai există! Dacă ele mai există, autorităţile locale ce au făcut în toţi anii aceştia? Dacă au dormit şi nici nu s-au mobilizat primăvara şi vara aceasta, ar trebui să se apuce de urgenţă să construiască toalete în incintă. Că nu e un capăt de ţară să faci o toaletă dacă există în zona respectivă canalizare.”
Potrivit specialistului, în orice şcoală se pot face instalaţii improvizate de apă cu un rezervor de apă, un lighenuş săpunul şi spălatul pe mâini. ”Problema nu este asta, ci transmiterea pe cale respiratorie care este cea mai frecventă şi care se produce cel mai uşor. Spălatul pe mâini poate fi înlocuit cu eventualele dezinfectante acolo unde există aşa ceva. Fiecare şcoală se adaptează în funcţie de condiţiile locale.
Autorităţile trebuie să contribuie şi ele, şcoala contribuie şi ea cât poate, mai contribuie şi părinţii în aşa fel încât lucrurile să se desfăşoare cât mai bine. Iar o parte din aceste lucruri probabil că se vor rezolva pe parcurs. Văzând ce lipseşte şi ce nu este conform. Adică, văzând şi făcând.”
Problema se pune între a nu educa copiii din aceste zone sau a-i lăsa să fie educaţi cu aceste riscuri legate de şcoală, mai spune universitarul.
Cât priveşte alte măsuri sanitare care să prevină infecţia cu SARS-CoV-2, specialistul a adăpugat: ”Măsura triajului copiilor care se făcea la fiecare început de an şcolar este o măsură importantă, dar oferă informaţii referitoare la ce se întâmplă în ziua respectivă, nu şi în cea următoare. Deci, important este ca acest triaj epidemiologic să fie permanent şi la părinţi, şi la cadrele didactice. Adică, să nu fie acea indiferenţă: părintele să nu zică, a, eşti bolnav, ia du-te tu la şcoală, cadrul didactic să nu se facă că nu observă.”
Soluţie: măşti din material textil
Referitor la purtatul măştilor o soluţie ar putea fi cumpărarea celor din material textil care se pot spăla şi călca. ”Şi asta ar fi o soluţie. Nu cred că autorităţile pot să asigure măştile pentru că ar trebui să existe şi o logistică: să vină maşini, să le ia din depozite, să le distribuie, nu e uşor de făcut. Exact aşa se face logistica pentru vaccinare. Cel mai bine ar fi ca dacă părinţii care pot să le asigure măscuţă copiilor, să se ducă cu măscuţa la şcoală, să fie cumva subvenţionate cât de cât, cu vouchere cumpărate de la farmacie. Măscuţele ar trebui schimbate în fiecare zi. Adică, 20 de zile pe lună. Măscuţele şi distanţarea fizică sunt foarte importante. Şi apoi vine spălatul pe mâini. Şi o distanţare de o jumătate de metru şi un metru contează. Şi evitarea aglomerării: nu făcute grupuri care să stea de vorbă fără mască, faţă în faţă. Adică acele lucruri care fac ca virusul – ca orice virus respirator – să se răspândească foarte uşor”, a mai spus universitarul.
Depinde de noi toţi, de educaţia pe care o avem, de conştiinţa pe care o avem ca virusul să fie ţinut sub control.
”După deschiderea şcolilor se va vedea ce se va întâmpla şi, în funcţie de cum vor evolua lucrurile, măsurile luate pot fi reformulate, adaptate, mai restricţionate sau mai relaxate, în funcţie de ce se întâmplă. Pentru că trebbuie să te gândeşti: ce pui în faţă? Sănătatea? Educaţia? Aspectele sociale? Aspectele economice? Trebuie să fie un echilibru între ele.”