De ce pun francezii atât de mult accent pe studierea filozofiei

În Franţa, examenul de bacalaureat include şi elemente de filozofie. Dacă alegi însă „Bac Litteraire“, filozofia ocupă un loc aparte, elevilor fiindu-le cerut ca în patru ore să dezvolte un argument exhaustiv şi coerent în jurul subiectelor complexe precum „Este adevărul mai bun decât pacea?“, a scris pentru BBC, Hugh Schofield, tată al unei fete aflate în prag de examen.

Mai mult, în calcularea notei, filozofia contează cel mai mult, elevii fiind nevoiţi să stăpânească noţiuni precum: conştiinţa, arta, existenţa şi timpul, materia şi spiritul, societatea, legea, datoria, fericirea, iar printre scriitorii care trebuie să facă referinţă se află Platon, William Ockham, Kant, Hegel, Schopenhauer, Heidegger, Sartre, a adăugat jurnalistul.

De ce se pune atât de mult accentul pe filozofie în Franţa?

În alte ţări, examenele finale cuprind noţiuni de istorie sau religie.

„În Franţa, scopul filozofiei în cadrul examenului de bacalaureat nu este acela de a înţelege istoria umană ci de a sări direct în înţelegerea gândirii omului. Nu contează numai înţelegerea argumentelor, trebuie să te şi foloseşti de acestea“, a explicat el.

Ideea din spatele filozofiei a fost în întregime filozofică. În cadrul republicii era importată crearea cetăţenilor model. Însuşi marele gânditor Montesquieu a declarat că republica se bazează pe virtute, iar virtutea constă în capacitatea indivizilor de a exercita liber propria judecată. Aşa că, scopul studierii filozofiei a fost, şi va rămâne, în teorie, acela de a completa educaţia tinerilor, permiţându-le să gândească.

Însă, deşi o concepţie ideală din punct de vedere teoretic, realitatea din Franţa întâmpină probleme.

„Pentru că unul dintre efectele deţinerii unor astfel de idei determină oamenii să creadă cu tărie în ele, luptând sau chiar murind pentru aceste concepte. De exemplu, filozoful şi eseistul Dominique Venner, om care s-a îndrăgostit de propriile idei a decis să-şi pună capăt zilelor în catedrala Notre Dame din Paris“, a conchis Schofield.