Cele mai frecvente greşeli pe care le facem atunci când învăţăm o limbă străină

Profesoara de limba engleză, Anne Merritt, care predă în Coreea de Sud a identificat cinci greşeli pe care le fac studeţii atunci când se apucă de învăţat o limbă străină. Este vorba de lipsa de curiozitate, de faptul că nu ascultă suficent de mult limba respectivă, sau se împiedică de noţiunile pe care nu le înţeleg imediat.

Învăţarea unei limbi străine nu este niciodată uşoară, dar este mult mai grea dacă pici „pradă” unora dintre cele mai comune greşeli, scrie pentru "the Telegraph" o expertă în metodologie de predare a limbii engleze, Anne Merritt.

"Se spune că oamenii inteligenţi se pricep mult mai bine la învăţarea unei limbi străine, dar acest lucru este doar un mit. Cele mai multe abilităţi de învăţare a unei limbi sunt, de fapt, nişte obiceiuri care se pot contura prin disciplină şi prin conştientizare", scrie profesoara.

Iată cele cinci greşeli de învăţare a unei limbi străine identificate de Anne Merritt:

O ascultare ineficientă

Există o şcoală lingvistică  care consideră că învăţarea unei limbi străine începe cu o „perioadă de tăcere”. La fel cum bebeluşii învaţă o limbă prin ascultarea sunetelor şi reproducerea lor, cei care învaţă o limbă străină trebuie mai întâi să o asculte. Acest lucru poate consolida vocabularul şi structurile învăţate, ajutându-i, totodată, pe „învăţăcei” să observe diferitele tipare ale limbii.

Cel mai utilizat mod de comunicare este "ascultarea", afirmă profesoara Anne Merritt. Totuşi, a asculta o limbă străină în condiţiile în care nu locuieşti în ţara respectivă sau nu urmezi cursuri intensive, poate fi mai greu de făcut.

Soluţia ar putea fi ca studentul să asculte  muzică, sau să urmărească emisiuni TV şi filme în limba pe care intenţionează să o înveţe. Secretul este să asculte cât mai des posibil pentru început.

Lipsa de curiozitate

În învăţarea unei limbi străine, atitudinea poate fi un factor-cheie în progresul oricărui cursant. Lingviştii au studiat atitudinea în învăţarea unei limbi în anii '70 în Quebec, Canada, atunci când existau tensiuni între anglofoni şi francofoni.

Cercetătorii au constatat că anglofonii care aveau prejudecăţi faţă de canadienii de origine franceză nu s-au descurcat în învăţarea limbii franceze, în ciuda faptului că au studiat această limbă pentru ani de zile ca o disciplină obligatorie la şcoală.

Pe de altă parte, un cursant care este atras de cultura limbii respective va avea mult mai mult succes în învăţarea acesteia. Studenţii curioşi din punct de vedere cultural vor fi mult mai receptivi şi mult mai deschişi în legarea unor relaţii cu vorbitorii nativi.

Gândirea rigidă

Învăţarea unei limbi presupune o mulţime de incertitudini, cum ar fi un vocabular nou decoperit de pe o zi pe alta sau pentru fiecare regulă gramaticală există o excepţie dialectică sau un verb neregulat. Până când fluenţa nativă a unei limbi este atinsă, va exista întotdeauna un anumit nivel de ambiguitate. Lingviştii au descoperit că studenţii cu o toleranţă scăzută a ambiguităţii tind să „se zbată” să învăţe o limbă străină.

Tipul de „învăţăcel” care observă un cuvânt nou şi se duce la dicţionar pentru a-i găsi sensul în loc să-l ghicească din context se poate simţi puţin stresat şi dezorientat într-o clasă în care se învaţă o limbă străină într-un mod mai aprofundat.

În ultimă fază, ar putea renunţa la studiile lingvistice din pură frustrare. Este o stare de spirit greu de depăşit, dar cu ajutorul exerciţiilor se poate trece peste acest impediment. Spre exemplu, studentul poate să caute un înţeles  într-o melodie sau într-un text în limba pe care o învaţă.

O singură metodă

Cele mai multe persoane care învaţă o limbă preferă metoda „ascultă – repetă”, în timp ce alţii optează pentru un manual de gramatică. Anne Merritt avertizează că nu este bine să se utilizeze doar o singură metodă, ci ambele, împreună. Cei ce învaţă o limbă străină şi folosesc în acest sens metode variate ajung să înveţe mai repede şi mai bine.

Un curs de limbă străină trebuie să aibă în componenţă practici esenţiale învăţării acesteia, printre care cititul, scrisul, ascultarea şi vorbirea. Pentru studiu individual, studenţii pot încerca o combinaţie între manuale, lecţii în format audio şi aplicaţii de învăţare a limbii de pe tablete electronice.

Timiditatea

Gramatica nu este singurul aspect al unei limbi care trebuie aprofundat. Pentru a învăţa, a îmbunătăţi cunoştinţele şi pentru a folosi cu adevărat limba respectivă, ea trebuie, înainte de toate, să fie vorbită.

Acesta este momentul când cei care învaţă pot fi reduşi la tăcere din cauza timidităţii sau a insecurităţii care împiedică aplicarea a ceea ce s-a învăţat până în momentul respectiv.

În culturile orientale unde modestia este o valoare socială importantă, cadrele didactice se plâng că, în ciuda anilor în care au studiat limba engleză, studenţii pur şi simplu nu vor să o vorbească, fiindcă le este jenă de modul stângaci în care folosesc gramatica sau de pronunţarea greşită a unor cuvinte.

Cheia succesului face ca acele greşeli să-i ajute pe cei care învaţă o limbă străină să descopere limitele acesteia şi să le corecteze înainte ca acestea să se „înrădăcineze” în vocabularul lor. Cu cât vorbesc mai mult, cu atât pot să-şi îmbunătăţească abilităţile de învăţare.