Avertismentul unui psiholog: „Încăpățânarea copilului are ca temelie greșelile de educație. Avem ceea ce educăm”

Psihoterapeutul arădean Ramona Pantea ne vorbește despre dezvoltarea profilului psiho-moral al copiilor și despre caracter. Totodată ne explică modul în care pot fi ajutați.

Psihoterapeut specializat în Psihoterapie Cognitiv Comportamentală, Ramona Pantea avertizează că orice copil asimilează ceea ce i se oferă: valori sociale, morale, relații sau roluri sociale, solicitările și imboldurile familiei sau mediului în care trăiește.

Copiii imită

„Ne plângem că întâlnim rar sau tot mai rar un OM. Înainte de a ajunge om, copilul e un «candidat la umanitate». Copilul asimilează ce i se oferă, valori sociale, morale, relații sau roluri sociale, solicitările și imboldurile familiei sau mediului în care trăiește. Vezi dacă un om are caracter uitându-te la comportamentul lui constant, la consistența relațiilor sale și în activitatea sa. Cum gândește, așa se comportă. Atitudinile persoanei și valorile sale ne arată nucleul persoanei. Faptele devin obișnuite, deprinderi, iar amprenta subiectivă le fac atitudini. Ce modele oferă societatea și familia în formarea atitudinilor unui copil sau adolescent? Copiii imită”, spune psihoterapeutul.

Ramona Pantea este de părere că privindu-i pe copii sau adolescenți ce fel de atitudini au față de societate, față de școală  și față de propria persoană, vom recunoaște trăsăturile pozitive, dar și cele negative de caracter, le putem găsi cauzele și le vom putea combate din timp.

„Încăpățânarea e trăsătură negativă de caracter; este opoziția, dorința de a nu face cum i se solicită sau cere, impunerea cu orice preț, o reacție negativă a voinței. Copilul se poate opune unui stil parental dominator: cerințe absolutiste, ton aspru, jigniri sau lipsă de echitate. Copilul răsfățat, «handicapat» de părinți sau bunici prin exigență scăzută, tutelare la orice activitate, permisivitate, astfel orice refuz din partea acestora va primi reacții intense, încăpățânare, copilul luptând pentru a-și menține favorurile sau poziția în familie sau școală”, explică psihoterapeutul.

Ramona Pantea detaliază asupra faptului că unii copii, privați de supraveghere și lipsiți de atenție și ghidare, devin încăpățânați în fața familiei, aderând la un anturaj din stradă, uneori, cu influențe negative.

„Încăpățânarea copilului are ca temelie greșelile de educație. Avem ceea ce educăm. Orice formă de inechitate, etichetare negativă a copilului de către familie, profesorii, poate provoca încăpățânare, riscul e ridicat în a «pedepsi» profesorul prin a nu învăța materia pe care acesta o predă”, explică ea.

Psihoterapeutul atrage atenția că minciuna copiilor sau adolescenților ne arată nemulțumirile lor. Minciunile sunt afirmații false făcute  pentru a duce în eroare persoane pentru a avea un beneficiu (a scăpa de o pedeapsă sau sarcină sau cerință), a prejudicia pe celălalt. Capriciul, ca trăsătură negativă de caracter, este și defect al voinței.

„Copiii și adolescenții  pot avea fluctuații ale dispoziţiei afective - sistem nervos slab, manifestat prin țipete,  izbucniri afective când nu primesc ce vor, plâns mimat, violență fizică și/sau verbală,  copiii fiind incapabili a se adapta în fața unor evenimente activatoare noi. Părinții pot avea în fața acestor reacții atitudini ferme, hotărâte, nu rugăminți sau cedări,  stabilirea unui regim ordonat de viață, atitudini de indiferență față de reacțiile capricioase ale copiilor sau adolescenților. Aceste trăsături negative de caracter le întâlnim și la adulți,  nu-i așa? Îi vedem manifestându-se așa în familie, pe stradă, în colectivitate, mințind, înșelând, manipulând, etc. Caracterul e profilul psiho-moral al persoanei. Cu ce ofertă socială  vine familia sau societatea pentru a nu rămâne copiii sau adolescenții noștri la nivel de candidați la umanitate sau cu tulburări de personalitate?”, încheie psihoterapeutul arădean Ramona Pantea.