Analiză Zelenski, în fața unei decizii dificile la Washington. Ce pârghii are Europa pentru a consolida poziția Ucrainei

Volodimir Zelenski are în față o sarcină dificilă luni, la Washington, unde este așteptat de Donald Trump pentru o întrevedere bilaterală, doar că, de această dată, este însoțit de o echipă redutabilă, care va face front comun cu Ucraina, relatează The Guardian, într-o analiză privind pârghiile de care dispune Europa pentru a-l convinge pe liderul de la Casa Albă să nu cedeze pretențiilor maximaliste ale Moscovei.

În cea de-a doua vizită a sa la Casa Albă, după cea din februarie, când a fost încolțit de Trump și vicepreședintele american JD Vance privind cărțile Kievului în ceea ce privește perspectivele sale de a înfrânge militar Rusia, Zelenski nu va fi singur. El va fi însoțit de o echipă europeană redutabilă, compusă din principalii lideri ai Europei - premierul britanic Keir Starmer, cancelarul german Friedrich Merz și președintele francez Emmanuel Macron - care vor încerca să-și folosească influența economică și militară, dar și relația personală cu Trump, pentru a oferi cele mai bune șanse Ucrainei de a încheia o pace echitabilă cu Rusia.

Macron și Merz i se vor alătura lui Zelenski în calitate de reprezentați ai celor doi piloni ai Europei, axa franco-germană care se află în centrul UE. Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, va fi în măsură să-i reamintească lui Trump despre greutatea Europei ca forță economică. De altfel, Trump a încheiat un acord comercial cu UE în urmă cu doar trei săptămâni în Scoția, pe care acesta l-a salutat drept „cel mai mare parteneriat comercial din lume”.

În acest sens, Brett Bruen, fost director pentru relații globale la Casa Albă, a apreciat că liderii europeni ar trebui să se concentreze pe economie și să folosească întâlnirea de la Casa Albă „ca pe șansă de a-i reaminti lui Trump cât de mică este economia Rusiei în raport cu UE, Marea Britanie și alți parteneri occidentali”.

Totodată, liderii europeni au posibilitatea de-și folosi relația personală bună cu Trump în favoarea Ucrainei.

De pildă, prim-ministrul Italiei, Giorgia Meloni, ar putea fi o punte utilă între poziții divergente, în calitate de extremistă de dreapta pe care Trump o consideră prietenă, și care, totodată, susține suveranitatea Ucrainei.

La fel, președintele finlandez, Alexander Stubb, deși reprezintă un mic stat european, poate fi un atu pentru „Echipa Zelenski” prin prisma relației sale calde cu Trump.

Liderul finlandez și-a cultivat accesul la președintele american perfecționându-și abilitățile la golf, înaintea unei călătorii în Florida, în martie, unde a jucat un meci cu Trump, la recomandarea senatorului republican Lindsey Graham. Stubb a profitat de ocazie pentru a oferi perspectiva celui mai apropiat vecin european al Rusiei, îndemnându-l pe Trump să nu aibă încredere în Vladimir Putin.

Starmer îmbină într-o oarecare măsură influența diplomatică a Marii Britanii cu relațiile personale. Trump a subliniat bunele lor relații, în ciuda perspectivei „liberale” a lui Starmer, iar președintele american nu va fi probabil dispus să le înrăutățească înaintea unei vizite de stat în Marea Britanie programată luna viitoare, la care Trump ține foarte mult.

În ceea ce îl privește pe secretarul general al NATO Mark Rutte, are și atuul funcției, pe lângă un istoric dovedit de a vorbi pe limba lui Trump, inclusiv recent, când a glumit cu președintele american, numindu-l „tătic” în prezența liderilor mondiali, și având o contribuție importantă la un dialog armonios între SUA și Europa la summitul NATO din iunie.

„Faptul că toți acești lideri și-au eliberat din scurt agendele pentru a zbura la Washington arată cât de îngrijorați sunt de summitul Trump-Putin de vineri de la Anchorage. Președintele rus, căutat de curtea penală internațională pentru crime de război după invazia sa neprovocată a Ucrainei, a fost onorat cu covorul roșu și aplauze de către Trump, care i-a permis să vorbească primul după întâlnirea scurtă și sodată cu un eșec, renunțând brusc la insistența sa anterioară privind un armistițiu”, scrie The Guardian.

Un observator diplomatic a comparat perspectivele întrevederii de luni, la Casa Albă, cu o echipă de fotbal care intră în a doua repriză condusă cu 0-3, dar cu numeroase super-rezerve pe teren.

„Formați un front unit și vorbiți dintr-un singur set de puncte de vedere”, recomandă Ivo Daalder, fost ambasador al SUA la NATO. „Scopul este ca Trump să fie de acord și să fie de partea lor. Dar mesajul trebuie să fie că poziția lor este reală, nu se va schimba și, dacă Trump nu este de acord, își vor urma propriul drum.”