Statele Unite suspendă tratatul de prietenie cu Iranul

Statele Unite au anunţat că suspendă tratatul de prietenie cu Iranul, după ce regimul de la Teheran a adus in fata unei instanţe internaţionale chestiunea sancţiunilor impuse Iranului de către Statele Unite.

Secretarul de stat Mike Pompeo a spus că decizia este întîrziată cu 39 de ani – adică din momentul victoriei revoluţiei Islamice din 1979. Teheranul a numit Statele Unite drept „un regim ilegal”. Ieri, Curtea Internaţională de Justitie a cerut Statelor Unite să diminueze sancţiunile reimpuse regimului de la Teheran, după ce Washingtonul s-a retras din acordul nuclear din 2015 semnat de şase puteri ale lumii cu regimul de la Teheran.

 Tratatul de prietenie cu Iranul – din care s-au retras acum Statele Unite – dateaza din 1955 şi în baza lui şi a relaţiilor de „prietenie” dintre cele doua ţări, acordă Curtii Internaţionale de Justitie jurisdicţia asupra disputelor dintre ele. Acordul fusese încheiat într-o perioada de bune relaţii dintre regimul de la Teheran si cel american. Dupa Revoluţia Islamică din 1979, relaţiile dintre cele doua ţări au cunoscut multe momente de tensiune.

Curtea Internaţională de Justiţie (CIJ) a dispus miercuri ca Statele Unite să pună capăt sancţiunilor impuse Iranului vizând bunuri ”în scopri umanitare”, un revers pentru Washington, care a recuzat însă competenţa Curţii în acest caz, relatează AFP.

CIJ s-a pronunţat asupra cererii Teheranului de suspendare a sancţiunilor americane - reimpuse de Donald Trump după ce a denunţat acordul în dosarul nuclear iranian -, Republica islamică denunţând grave consecinţe asupra economiei sale.

Judecătorii Curţii, cu sediul la Haga, cea mai înaltă instanţă judiciară a ONU, au decis în unanimitate că sancţiunile impuse vizând anumite bunuri constituie o încălcare a unui tratat de prietenie încheiat în 1955 între Iran şi Statele Unite.

”Curtea anunţă, în unanimitate, că Statele Unite (...) trebuie, prin mijloacele pe care le aleg, să suprime orice obstacol pe care măsurile anunţate la 8 mai 2018 îl ridică în calea exportului liber către Iran de medicamente şi material medical, de mărfuri alimentare şi produse agricole” şi de bunuri necesare securităţii aviaţiei civile, a declarat judecătorul preşedinte Abdulqawi Ahmed Yusuf.

Deciziile CIJ sunt constrângătoare şi nu pot face obiectul unei proceduri în apel. Însă Curtea nu are vreun mijloc de a le pune în aplicare.

Teheranul şi Washingtonul au ignorat amândouă, în trecut, avizul Curţii, iar Statele Unite i-au recuzat ferm competenţa în acest dosar.

Decizia CIJ este pronunţată într-un context de tensiuni tot mai puternice între Iran şi Statele Unite. Preşedintele american Donald Trump a ameninţat din nou, săptămâna trecută, în Adunarea generală a ONU, cu noi măsuri punitive ”mai dure ca niciodată, pentru a contracara comportamentul răuvoitor al Iranului”, pe care-l acuză de destabilizarea Orientului Mijlociu.

Acuzând Statele Unite de ”strangularea” economiei sale, Iranul a lansat o bătălie judiciară la CIJ, după ce Trump a reimpus sancţiuni unilaterale dure Teheranului, suspendate în urma acordului internaţional în dosarul nuclear încheiat la Viena în 2015.

Preşedintele american şi-a retras în mai ţara din acest acord semnat de Iran şi marile puteri, prin care Republica islamică se angajează să nu caute să se doteze cu arma atomică.

Sancţiunile includ blocarea tranzacţiilor financiare şi importurile de materi iprime, dar şi măsuri care penalizează achiziţii în sectoarele  automobilului şi aviaţiei comerciale.

Washingtonul apreciază că reimpunerea lor este necesară în vederea protejării securităţii internaţionale. Trump afirmă că măsurile vizează să ”intensifice presiunea” asupra regimului iranian, pentru ca acesta să-şi ”schimbe comportamentul”, mai ales în privinţa programului său balistic.

Potrivit Teheranului, politica Washingtinului are ”consecinţe dramatice” asupra economiei iraniene şi ”încalcă numeroase dispoziţii” ale tratatului americano-iranian din 1955 care încurajează schimburile comerciale.

La rândul său, Washingtonul afirmă că Teheranul nu s-a dovedit ”de bună credinţă” prin faptul că a invocat tratatul în această procedură.