Povestea unui dezertor american aflat pe lista celor mai căutaţi zece fugari timp de 28 de ani

David Hemler a dezertat din Forţele Aeriene americane şi a fost pe lista celor mai căutaţi fugari timp de 28 de ani. Şi-a luat o identitate falsă, s-a căsătorit şi a întemeiat o familie în Suedia, dar într-un final, adevărul a ieşit la iveală.

Dezertarea a avut loc în 1984, în mijlocul Războiului Rece, pe vremea când David Hemler avea 21 de ani şi lucra în aviaţia americană din Augsburg, Bavaria. El, însă, nu era fericit.

A luat iniţiativa de a le spune superiorilor săi şi de a le cere permisiunea  să nu mai fie trimis în misiuni pentru că devenise un pacifist. În schimb, a fost trimis la un psihiatru, potrivit BBC.

„Nu cred că a fi un pacifist înseamnă că eşti bolnav mintal, dar, totuşi, m-am simţit rău. Toată noaptea am stat şi m-am gândit. Nu am putut să dorm şi am avut probleme şi cu alimentaţia. Am leşinat de câteva ori“, îşi aminteşte Hemler.

Decizia de a fugi

Forţele americane nu l-au lăsat să plece, însă i-au dat un alt post; fiind însărcinat cu curăţenia. După un an de curăţat podele, Hemler şi-a dat seama că aviaţia nu-l va lăsa să plece prea uşor, aşa că a început să se gândească să dezerteze. „Mă simţeam atât de mizerabil, încât aveam nevoia să scap de acolo“, declară el. 

Hemler a planificat iniţial să plece pentru scurt timp. „Va fi ca un apel pentru ajutor, pentru a-i face pe oameni să înţeleagă că nu mă simţeam bine acolo“, se gândea el. Dar lucrurile nu au fost aşa cum se aştepta. 

S-a decis să meargă în Suedia, unde mai fusese, şi ştia că ţara le-a oferit adăpost şi altor soldaţi americani dezertori în timpul Războiului din Vietnam. Când a ajuns acolo şi-a luat numele de Hans Schwarz şi a pretins că era fiul unor călători care au trăit în 35 de ţări diferite.

Frica de deportare

Poliţia suedeză a fost suspicioasă şi a vrut să-l deporteze. Aceştia au ghicit din accentul lui că venea din estul Statelor Unite, dar „nimeni nu ştia unde să-l trimită“, spune Hemler. „Am spus că m-am născut în Elveţia“.

În cele din urmă poliţia nu a putut strânge dovezi suficiente cu privire la originea sa. În loc să-l ţină în închisoare, autorităţile suedeze l-au lăsat să rămână în ţară. Un an şi jumătatea mai târziu a obţinut permis de şedere. 

Cu toate aceste, Hemler trăia cu frică. Ştia că permisul lui de şedere era bazat pe acte false şi ştia că SUA îl caută. „De fiecare dată când auzeam o sirenă de poliţie în depărtare mă gândeam că vin după mine“.

Forţele aeriene americane l-au inclus pe o listă cu top 10 cei mai căutaţi fugari, alături de criminali şi violatori. Poza lui era actualizată periodic pe site-ul instituţiei şi a fost dată jos în urmă cu doar câteva săptămâni.

Pentru a evita să fie prins, Hemler a învăţat suedeza şi s-a deghizat. Şi-a lăsat părul lung şi nu s-a mai bărbierit. A avut mai multe locuri de muncă, inclusiv ca asistent medical într-o casă de bătrâni. S-a înscris la universitate, iar acum lucrează pentru o agenţie guvernamentală suedeză din oraşul Uppsala.

De-a lungul celor 28 de ani, Hemler nu şi-a dezvăluit identitatea nimănui, nici primei iubite suedeze  cu care are o fată, nici femeii care i-a devenit soţie şi care i-a dăruit alţi doi copii. Hemler nu putea risca să intre în legătură nici cu părinţii lui. „Am fost speriat că dacă mi-aş fi contactat părinţii aş fi fost deportat şi nu mi-aş mai fi văzut fiica“. A avut de luat o decizie grea, fie rămânea lângă fiica sa, fie lua legătura cu părinţii, iar el a ales să fie lângă copilul lui.

Cum a luat legătura cu părinţii

De îndată ce fiica sa a crescut, separarea de părinţi i s-a părut de nesuportat lui Hemler şi a încercat să ia legătura cu ei. A reuşit să vorbească cu o mătuşă, care, iniţial nu l-a crezut din cauza accentului suedez. A apelat la fratele său, care l-a întrebat despre copilăria din Pennsylvania. „M-a întrebat cum se numeau broaştelor ţestoase pe care le-am avut când eram mici“.

Hemlet a dat răspunsul corect, iar fratele său i-a povestit toate ştirile care le-a aflat familia sa în ultimii 30 de ani. Apoi a venit conversaţia cu părinţii. „Mă aşteptam ca toată lumea să fie furioasă, să fiu mustrat, dar toţi au fost fericiţi că m-am întors şi nimeni nu mi-a cerut nicio explicaţie. Au fost fericiţi să ştie că sunt în viaţă şi sunt bine“.

O altă persoană căreia trebuia să-i dezvăluie adevărul era soţia sa. „La început, nu a ştiut ce să creadă, aşa că i-am arătat o poză cu mine pe site-ul cu top zece cei mai căutaţi fugari “, susţine Hemler.

El spune că soţia lui nu s-a simţit trădată şi a înţeles de ce a trebuit să pretindă că este Hans Schwarz. Americanul abia aşteaptă să-şi întâlnească părinţii, însă, momentan este investigat de Statele Unite, iar dacă ar călători până acolo ar risca să fie închis 30 de ani. 

Fiind cetăţean suedez, avocaţii săi i-au spus că este puţin probabil să fie extrădat în SUA. În ciuda faptului că este căsătorit şi are copii în Suedia, Hemler regretă decizia de a dezerta. „A fost un proces treptat. Am intrat într-o mizerie din care nu am mai putut ieşi“, conchide Hemler.