Navele militare pe care se bazează SUA contra Chinei în apele contestate din Marea Chinei de Sud

Marina SUA îşi pune încrederea în fiabilitatea navelor uşoare din programul controversat Littoral Combat Ships (LCS) pentru a opera contra flotei chineze în apele contestate ale Mării Chinei de Sud, dar analiştii sunt sceptici în privinţa capacităţii lor de luptă, după ce de-a lungul anilor au ieşit la iveală o seamă de probleme tehnice, relatează CNN.

SUA desfăşoară operaţiuni de apărare a libertăţii navigaţiei şi efectuează manevre militare în Marea Chinei de Sud, unde China are o prezenţă navală puternică şi pretenţii teritoriale, susţinând că îi revine cea mai mare parte din suprafaţa de 1,3 milioane de mile pătrate de insule şi ape.

„Beijingul îşi continuă tacticile de coerciţie, intimidare, susţinând pretenţiile asupra celei mai mari părţi din Marea Chinei de Sud”, a spus marţi vicepreşedinta SUA Kamala Harris marţi, în cursul vizitei sale în Singapore.

Fostul comandant al Flotei a 7-ea a US Navy, viceamiralul Bill Merz anunţa la o conferinţă din domeniul apărării din acest an că Marina SUA plănuieşte să trimită în Pacificul de Vest, opt nave de coastă din programul LCS până la finele lui 2022.

În prezent două astfel de nave se află la o bază navală din Singapore.

Viceamiralul Bill Merz a mai spus că una din ele, USS Gabrielle Giffords, a fost stăpână în apele Mării Chinei de Sud într-o misiune anul trecut şi că practic a „aruncat în aer operaţiunile Chinei”.

„Într-un arhipelag, cu amprenta sa sonoră scăzută şi viteza mare, este o ţintă greu de atins şi eliminat”, spunea Merz în mai despre aceste nave ce au fost modernizate pentru a fi dotate cu opt rachete cu rază lungă de tip Naval Strike Missiles.

Între timp purtătorii de cuvânt ai Flotei a 7-ea a US Navy au nuanţat aceste declaraţii clarificând pentru CNN faptul că prezenţa navei „a avut impact asupra operaţiunilor din Marea Chinei de Sud”.

În acelaşi timp, aceştia şi-au exprimat încrederea în relevanţa acestor nave de luptă uşoare (500 tone) pentru a opri ameninţările de coastă, fiind potrivite pentru aceste medii prin manevrabilitatea lor superioară în comparaţie cu distrugătoarele masive.

Aceste nave costă fiecare circa 360 de milioane de dolari şi fac parte din două clase „Freedom„ (cu o lungime de 118 metri şi „Independence”. Ele pot atinge viteze de peste 40 de noduri.

Analiştii sunt însă sceptici că aceste nave - care s-au confruntat de-a lungul anilor cu defecţiuni tehnice în timpul misiunilor; de altfel US Navy a scos din serviciu patru din ele, lansate în 2008, respectiv 2014) - sunt capabile să facă faţă flotei navale chineze, cea mai mare din lume şi modernizată în ritm accelerat.

Aceste nave militare „nu vor rezista prea mult împotriva unei unităţi navale a armatei chineze într-o situaţie de confruntare directă. Nu a fost construită pentru acest mediu de luptă, iar viteza mai mare nu e de ajutor într-o ploaie de rachete”, e de părere Carl Schuster, fost căpitan în US Navy, în prezent instructor la Hawaii Pacific University..

„Cea mai mare marină din lume să se sperie de o mică navă de coastă cu opt rachete la bord? Mă cam îndoiesc. Aş evita să-l folosesc în poziţii unde autoapărarea e prioritară. Dacă navighezi cu una prin insulele Spratley şi se defectează, atunci ai o problemă majoră”, spune Blake Herzinger, fost ofiţer din US Naval Reserve, consultant la Pacific Forum din Singapore.

US Navy are 24 astfel de nave militare deja în serviciu sau în diferite stadii de producţie. US Navy a testat module interschimbabile pentru o serie de misiuni: vânătoare de submarine, deminare, atacuri anti-navă sau transport de trupe de comando.  În Pacific sunt trimise trimaranele, nu variantele cu un singur corp.

Căpitanul Tom Ogden, comandantul escadronului care supraveghează operaţiunile acestor nave în regiune, a comentat că, în 2019 şi 2020, aceste nave de luptă au efectuat trei misiuni de apărare a libertăţii navigaţiei în insulele Spratley, disputate între China şi mai multe ţări asiatice sud-estice.

„Reputaţia LCS a avut de suferit după o mare bătaie încasată în Asia de Sud-Est. Au avut probleme de întreţinere, au anulat exerciţii pentru că au cedat şi n-au mai ajuns la destinaţie”, a comentat Herzinger.

Analistul Sidharth Kaushal de la Royal United Services Institute, Londra, e de părere că aceste nave pot oferi sprijin şi prezenţă militară focală în apele disputate eliberând disponibilitatea de luptă a distrugătoarelor şi altor nave de luptă masive.

„Este o utlizare eficace, deşi nu e tocmai ideală”, spune şi Herzinger.

Analistul de la Londra e de părere că aceste nave pot fi bune substituite până când vor deveni disponibile noile fregate din clasa Constellation ale Marinei SUA. Prima tranşă de două fregate a fost comandată în 2020 şi US Navy plănuieşte să lanseze la apă în cinci ani o flotă de 20 de astfel de fregate.

Acestea vor fi echipate cu sisteme de apărare aeriană, terestră, anti-submarin, putând opera atât în medii de coastă cât şi în largul oceanului.