Mărturia proprietarului unui restaurant din Minneapolis despre prezența agenților ICE în oraș: „Mă tem că îmi vor ridica angajații”
0Michael Knox, coproprietarul unui restaurant de tip fast-food de la periferia Minneapolis, oraș aflat în centrul unor operațiuni ale forțelor de aplicare a legii în materie de imigrație, spune că afacerea sa a avut de suferit de pe urma raidurilor agenților ICE și că are zile în care muncește și 16 ore pentru a acoperi tura angajaților prea speriați să iasă din casă, relatează Business Insider.
Restaurantul Toma Mojo Grill, care vinde pui prăjit, se află în Richfield, o suburbie la sud de Minneapolis, statul Minnesota.
Povestea a fost publicată de Business Insider sub forma unei relatări bazate pe un interviu cu coprorietarul restaurantului, Michael Knox.
„Cu agenți ICE prezenți în zonă, nu știu când - sau dacă - personalul va veni la lucru. Cu toții avem programe destul de încărcate și suntem foarte uniți. Nu suntem decât șase oameni care muncesc aici, șapte zile pe săptămână. Și îmi fac griji: vor fi cumva angajații mei opriți în drum spre muncă? Vor fi hărțuiți sau reținuți? Se vor întoarce?
Asta se întâmplă zi de zi. În ultimele două săptămâni, ne-am adaptat programul: deschidem mai târziu și închidem mai devreme. Am preluat turele tuturor, dar nu rezist fizic 16 ore pe zi, șapte zile pe săptămână. A trebuit să închidem săptămâna trecută ca să-mi pot lua o zi liberă. Aveam o programare la medic pe care nu puteam să o pierd.
Unii dintre angajații mei se tem să-și părăsească locuințele. Dacă mă anunță că nu pot veni la restaurant, politica mea este, în mod firesc „fără întrebări”. Îi Înțeleg. Dar nu sunt un om de afaceri înstărit. Dacă nu îi servim pe clienți, nu intră bani și nu putem plăti oamenii. Mi-aș dori să putem oferi beneficii mai bune pentru concediul de odihnă, dar nu este cazul. Ne-a fost greu.
Încercăm doar oferim oamenilor siguranță și să asigurăm confortul angajaților noștri. Avem o fereastră mare în fața restaurantului, prin care se vede întreaga bucătărie. Plănuiesc să fac niște modificări astfel încât să nu se mai vadă chiar totul de afară. Nu știm cine privește acum sau cu în ce scop. Am instalat camere pe care nu le aveam înainte - trebuie să ținem evidența video a tot ce se întâmplă aici.
Agenții ICE sunt dăunători pentru afaceri, indiferent de motivul pentru care vin la restaurant
Mă tem că agenții ICE vor veni în restaurantul meu ca să-mi ridice angajații. Totodată, îmi fac griji că vor veni să se bucure de ospitalitate, iar acest lucru se va afla. Nu pot face decât ce cred că e bine pentru mine, pentru angajații mei și pentru restaurant. Agenții ICE sunt dăunători pentru afaceri, indiferent de motivul pentru care vin.
Săptămâna trecută, vânzările mele au scăzut cu aproximativ 40% față de anul precedent. Sunt mai puțini livratori și lucrători temporari, motiv pentru care mâncarea noastră la pachet e ridicată cu întârziere. Și afacerea noastră pentru clienții fizici are de suferit: după apusul soarelui, vedem o scădere aproape vizibilă a vânzărilor. Asta nu se întâmpla înainte. Acum, clienți fideli nu au mai intrat la noi de săptămâni bune.
Săptămâna trecută, am participat la greva din Minneapolis alături de prietenii și familia mea pentru a ne exprima nemulțumirea față de situație. Alături de angajații mei am considerat că este important să închidem în ziua respectivă. O atare decizie într-o vineri din ianuarie este devastatoare. Este acea zi aglomerată care ne asigură banii pentru restul săptămânii. Este un sacrificiu mare - dar știu că este important.
Ceea ce se întâmplă în Minneapolis ar trebui să-i îngrozească pe toți americanii. Teama cu privire la ceea ce se va întâmpla în continuare este reală și cuprinzătoare. E rău pentru afaceri. E rău pentru trai. Și mă tem că se vor pierde mai multe vieți omenești.
Proprietarii de mici afaceri sunt oameni curajoși. E nevoie de mult curaj să riști totul pentru a face ceva ce îți dorești cu adevărat, să oferi un produs sau un serviciu pe care îl consideri suficient de bun pentru a fi plătit pentru el. Nu sunt genul de oameni care să tacă. Nu mă surprinde că își fac auzită vocea”.