„Legile urâțeniei”. Controversata legislație din SUA care interzicea persoanelor „bolnave, schiloade, mutilate sau diforme” să se expună în public
0De-a lungul timpului, în Statele Unite au existat unele legi care reflectau respingerea și excluderea față de persoanelor considerate „urâte”, a celor cu dizabilități vizibile sau cu boli.
Denumite legi împotriva urâțeniei și întâlnite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, acestea incriminau prezența în spațiile publice a persoanelor cu dizabilități vizibile, boli sau care trăiau în sărăcie, potrivit publicației Incredibilia.
Cunoscute sub numele de „Ugly Laws” („Legile urâțeniei”), ele erau adoptate în diferite orașe din Statele Unite. Persoanelor considerate „urâte” sau „dezgustătoare” le era interzis să apară în spațiile publice. Prima lege de acest tip a fost adoptată în San Francisco, în 1867, și interzicea persoanelor „bolnave, schiloade, mutilate sau diforme în orice mod” să se expună în public. Ulterior, orașe precum Chicago, New Orleans și Portland au adoptat legi similare.
Erau prevăzute sancțiuni pentru orice persoană cu o infirmitate fizică severă care apărea pe stradă. Legislaţia era una controversată mai ales că în secolul XIX în Statele Unite erau mai multe situații de război, existând un număr mare de veterani, nefiind specificat nicăieri că legislaţia ar face vreo excepţie pentru ei.
În Chicago, un consilier municipal motiva necesitatea legii prin dorința de a elimina de pe străzi cerșetorii, persoanele cu dizabilități și artiști stradali.
Legile au fost justificate sub pretextul protejării sănătății publice, susținându-se, fără dovezi, că expunerea la persoane cu dizabilități ar putea provoca boli. Un alt argument era că permiterea cerșetoriei facilita frauda. În realitate, aceste legi reflectau o repulsie socială față de persoanele care nu se conformau standardelor de frumusețe ale vremii.
Prin aceste legi, persoanele au fost private de posibilitatea de a lucra legal și forțate să trăiască în sărăcie și izolare. Aplicarea acestor legi a izolat acești oameni de restul societății. Multe persoane cu dizabilități lucrau ca vânzători stradali, fiind afectate în mod deosebit. Primarii care nu erau de acord cu „legile urâţeniei” au început să elibereze licenţe speciale de vânzători pentru a ajuta aceste persoane să-şi păstreze sursa de venit. Trecătorii interveneau uneori pentru a împiedica poliţia să aplice amenzile.
Au existat cazuri când oamenii au intervenit împotriva acțiunilor poliției, cum ar fi un caz din 1936, când trecătorii au atacat un polițist care încerca să aresteze un bărbat cu un picior amputat, potrivit sursei citate.
Ultima arestare în baza unei astfel de legi a avut loc în Omaha în 1974. În cele din urmă, legile împotriva urâțeniei au fost abrogate. În urma acestora au apărut mișcările pentru drepturile persoanelor cu dizabilități în a doua jumătate a secolului al XX-lea, culminând cu adoptarea Americans with Disabilities Act (ADA) în 1990, care protejează persoanele cu dizabilități împotriva discriminării.