Iranul a fost condamnat la plata a 180 de milioane de dolari pentru arestarea unui jurnalist sub acuzaţia de spionaj

Justiţia americană a condamnat, vineri, Teheranul la plata a 180 de milioane de dolari corespondentului The Washington Post, Jason Rezaian, care a petrecut un an şi jumătate în închisori iraniene, scrie AFP.

Un tribunal federal din Washington a luat această decizie, în mare măsură simbolică, potrivit unei copii judecătoreşti consultate de AFP. 

Jurnalistul americano-iranian, care se afla la Teheran, a fost arestat împreună cu soţia sa pe 22 iulie 2014, atunci când Iranul tocmai acceptase negocieri internaţionale privind programul său nuclear. Soţia sa a fost eliberată după două luni de detenţie. Acuzat de "spionaj" în favoarea SUA, el a petrecut 544 de zile în închisoarea Evin, în nordul Teheranului, unde a suportat rele tratamente, fiind privat de somn şi ameninţat că va fi decapitat. 

Împreună cu alţi trei prizonieri americani, el a fost schimbat în favoarea altor şapte iranieni reţinuţi în Statele Unite. Eliberarea sa a avut loc pe 16 ianuarie 2016, în prima zi a aplicării Acordului de la Viena care ar trebui să garanteze caracterul pacifist al programului nuclear iranian, denunţat mai târziu de Donald Trump. 

"Iranul l-a arestat şi l-a închis pe Jason pentru a creşte presiunea în privinţa negocierilor în curs cu Statele Unite", a subliniat judecătorul  Richard Leon în decizie. "A lua un om ostatic şi a-l tortura pentru a-ţi asigura un atu în negocieri este ruşinos, merită o pedeapsă" şi trebuie ca Iranul să fie "împiedicat" să mai aibă un astfel de comportament, a adăugat el, stabilind despăgubiri de 180 de milioane de dolari pentru jurnalist, mama şi fratele său care s-au alăturat plângerii. 

Jason Rezaian a povestit în februarie pentru AFP că s-a simţit ca un "pion" în jocul de şah mondial. "Tratat ca un iranian şi tranzacţionat ca un american", a spus el. 

Iranul, care nu recunoaşte dubla naţionalitate, arestează în mod regulat cetăţeni cu acest statut. Republica islamică neagă faptul că s-ar fi folosit de acest fapt pentru a face presiuni în jocul diplomatic, dar recunoaşte că pot fi obiectul unor tranzacţii.