De la „bromance” la ultimatum: cum a ajuns Trump să-l amenințe pe Putin. Ce rol a avut Melania ?
0La aproape un deceniu de la debutul său fulminant în politica mare, Donald Trump pare să-și revizuiască, cel puțin parțial, atitudinea față de Vladimir Putin. Liderul rus, pe care l-a lăudat ani la rând ca fiind „un om puternic” și „respectuos” la adresa sa, este acum sursa unei vizibile dezamăgiri. Însă ceea ce pare o ruptură în acest moment s-ar putea dovedi, în realitate, doar o etapă într-o relație care sfidează logica diplomatică convențională.
Anunțul făcut luni la Washington, prin care Trump a susținut un nou pachet de armament destinat Ucrainei — finanțat însă prin eforturi europene — și amenințările cu tarife comerciale dure la adresa Rusiei, indică o schimbare de ton. Dar nu și o schimbare de paradigmă. Relația personală a președintelui american cu Putin rămâne încă una încărcată de ambiguitate și calcule neterminate, scrie AFP.
„Am avut o discuție bună cu Vladimir. Am ajuns acasă și i-am spus Primei Doamne. Și ea mi-a răspuns: <<Tocmai a fost bombardat un alt oraș>>”, a povestit Trump, vizibil iritat de disonanța dintre dialogurile sale cu Putin și realitatea de pe frontul ucrainean. „Nu spun că e un asasin. Dar e un tip dur. A păcălit mulți oameni”, a adăugat el.
Eșecul negocierilor, convertit în presiune comercială
Trump, care a promis că va încheia războiul din Ucraina într-o singură zi după revenirea la Casa Albă, admite acum că încercările sale de a-l aduce pe Putin la masa negocierilor au eșuat. În schimb, a lansat o amenințare cu tarife comerciale de 100% împotriva țărilor care continuă să importe bunuri din Rusia. Totuși, nu a mers până la capăt, refuzând să susțină proiectul de lege din Congres care prevede sancțiuni de până la 500%.
Pe fondul unei relații comerciale deja reduse la minimum între Rusia și Statele Unite, gestul pare mai degrabă simbolic decât eficient. Dar, în plan politic, marchează o tentativă de a reface imaginea de negociator inflexibil, pusă în dificultate de agresivitatea crescândă a Kremlinului.
Heather Conley, fost oficial al Departamentului de Stat și în prezent analist la American Enterprise Institute, observă că amenințările tarifare „reflectă mai degrabă frustrarea președintelui decât o adevărată schimbare de strategie”.
Putin, a ofensat orgoliului de negociator al lui Trump
Pentru un om de afaceri cu mentalitate tranzacțională, cum rămâne Trump în esență, ceea ce l-a enervat cel mai mult este probabil faptul că a fost ignorat. Timp de șase luni, Trump a încercat să-l aducă pe Putin la masa tratativelor, dar răspunsul Kremlinului a fost o intensificare constantă a bombardamentelor.
Senatorul republican Lindsey Graham, unul dintre aliații principali ai lui Trump, a spus-o deschis: „Una dintre cele mai mari greșeli de calcul ale lui Putin a fost să creadă că îl poate manipula pe Trump.” Însă, tocmai acest calcul greșit pare să fi zdruncinat încrederea fostului președinte american în liderul rus.
Un trecut încărcat de naivitate strategică
Istoria acestei relații rămâne, însă, împovărată de momente controversate. Poate cel mai notoriu dintre ele este conferința comună de presă din 2018, la Helsinki, când Trump a preferat să-l creadă pe Putin — care nega orice implicare în alegerile americane — în defavoarea propriilor agenții de informații. A fost un gest care a produs rumoare inclusiv în rândul apropiaților săi din Washington.
Pentru cunoscătorii scenei de la Moscova, puține lucruri sunt surprinzătoare. Putin nu și-a ascuns niciodată convingerea că prăbușirea Uniunii Sovietice a fost o catastrofă istorică. Nici faptul că Ucraina, în ochii săi, nu este un stat cu o identitate proprie.
În prezent, armata rusă înregistrează mici, dar constante câștiguri teritoriale. Totodată, Moscova a apelat inclusiv la sprijinul simbolic al Coreei de Nord. „Kremlinul a pus totul în joc,” afirmă Conley. „Putin mizează pe o erodare lentă a poziției Ucrainei și a sprijinului occidental, și crede că va câștiga.”
În acest context, fostul amiral american Mark Montgomery oferă o formulare care circulă deja în cercurile militare și diplomatice: T.A.C.O. — „Trump Always Chickens Out”. Putin, spune el, a crezut că îl poate provoca mereu pe fostul președinte fără consecințe. Dar, cel puțin pentru moment, pare să fi descoperit că și Trump are o limită.
„Această confruntare nu se va opri,” avertizează Montgomery, „până când Putin nu va resimți fie durerea livrată de un nou sistem de arme, fie una economică pe care nu o mai poate susține.”
Finalul, însă, rămâne deschis. Relația Trump–Putin, în ciuda răcelii momentului, nu poate fi declarată încheiată. Istoria recentă ne-a arătat că în jocurile de putere ale marilor lideri, niciodată nu e vorba doar de cuvinte, ci de cât de departe sunt dispuși să meargă — și cât pot pierde fără să recunoască.