Cum se explică incidentele în care Marina SUA a pierdut trei avioane de luptă în confruntările cu rebelii houthi. Marinarii, la secunde distanță de un dezastru

Marina SUA a pierdut trei aeronave, portavionul Truman a suferit avarii și mai mulți marinari au fost răniți în timpul campaniei americane împotriva rebelilor Houthi în timpul războiului dintre Israel și Hamas. Un raport asupra incidentelor a scos la iveală că SUA aU suferit pierderi de circa 100 de milioane de dolari într-unele dintre cele mai solicitante bătălii navale la care au luat parte militarii americani în mulți ani, relatează AP.

Potrivit raportelor făcute publice joi, au avut loc patru incidente în decursul unei misiuni care a durat opt luni, peste durata prevăzută de șase luni: în decembrie 2024, crucișătorul USS Gettysburg a tras accidental asupra unor avioane de vânătoare aflate pe portavionul USS Harry S. Truman, acesta a fost implicat într-o coliziune cu o navă comercială, respectiv alte două accidente în care au fost pierdute două avioane de luptă, la începutul acestui an.

În ansamblu, rapoartele prezintă un tablou în care, pe fondul unor atacuri regulate cu rachete, alte cerințe operaționale puneau presiune pe liderii de rang înalt, chiar până în punctul în care aceștia ar fi fost extrem de privați de somn.

Unul dintre rapoarte a constatat că, pe alocuri, operațiunile de luptă intense „au dus la o amorțeală în rândul echipajului”, iar unii marinari „au pierdut din vedere scopul rolului lor în misiune”.

 Deși nimeni nu a murit, multe dintre accidente au atârnat de doar câteva secunde de timp de reacție, pentru a evita consecințe potențial serioase.

„Un semnal de alarmă” pentru Marina SUA

Ancheta privind coliziunea navei Truman cu o navă comercială a descoperit că „dacă coliziunea s-ar fi produs la 30 de metri mai în față, impactul ar fi străpuns probabil un compartiment cu 120 de marinari ce dormeau”.

Căpitanul Dave Snowden, comandantul navei Truman la momentul respectiv, „a redus unghiul de impact și a întârziat momentul până la impact, ceea ce probabil a prevenit pagube mai semnificative și potențiale pierderi de vieți omenești” în secundele dinaintea coliziunii, se arată în raport.

Incidentele de acest fel reprezintă un „semnal de alarmă” pentru Marină cu privire la cerințele bătăliei și pericolele supraîncărcării navelor și a echipajelor acestora, a apreciar Bradley Martin, cercetător senior în politici publice la RAND și căpitan în retragere al Marinei.

„Mesajul clar al acestei desfășurări este că Marina nu este pregătită să facă față realității luptelor prelungite”, a spus Martin, adăugând că Truman „se afla în mod evident într-un punct în care se afla la un nivel neuniform”.

Marina l-a eliberat public pe Snowden din lanțul de comandă la aproximativ o săptămână după coliziunea cu nava comercială.

„Nivelul de amenințare aeriană provenit din partea rebelilor Houthi nu semăna deloc cu cel pe care l-ai avea din partea Chinei, dar era suficient cât să fie stresant”, a spus Martin. „Și cred că ceea ce s-a văzut a fost multă fragilitate în materie de pregătire.”

Nava Truman a fost al treilea portavion trimis în regiune, sosind în decembrie 2024, și a efectuat primul său atac defensiv împotriva rebelilor din Yemen pe 22 decembrie 2024, în timp ce alte nave din grupul de atac al portavionului s-au apărat vreme de câteva ore împotriva rachetelor de croazieră și a dronelor de atac.

USS Gettysburg, o navă din grupul de atac, a confundat mai multe avioane de vânătoare F/A-18F de pe Truman cu rachetele Houthi și a tras asupra a două dintre ele. Raportul, puternic redactat, i-a acuzat în mare măsură pe marinarii din centrul de informații de luptă al Gettysburg că sunt slab antrenați și că se bazează excesiv pe tehnologie care se mai confruntase cu probleme.

Trupele din avion s-au ejectat înainte ca racheta să lovească, iar nava a oprit o a doua rachetă cu puțin timp înainte de impact.

Cum a pierdut Truman unul din avioanele de luptă

În aprilie, nava a făcut un viraj brusc pentru a evita o rachetă Houthi, în timp ce marinarii din hangaruri mutau avioanele. Virajul a înclinat nava, iar avionul a început să alunece.

Comunicarea deficitară, frânele defecte și o suprafață alunecoasă au contribuit la accident.

Un tractor de remorcare a căzut de asemenea în apă laolaltă cu avionul de vânătoare F/A-18 Super Hornet, în valoare de 60 de milioane de dolari, al doilea dintre cele trei pe care Truman le-a pierdut în timpul unei desfășurări de luptă de o lună în Orientul Mijlociu.

Marinarii care manevrau avionul au spus anchetatorilor că marinarul din interiorul avionului a „încercat activ să frâneze”, dar fără succes.

Echipajul, care pregătea avionul F/A-18 pentru operațiuni de zbor planificate, nu a auzit anunțul că nava făcea o viraj brusc și a fost luat prin surprindere când nava a început să se încline. Marinarii se pregăteau să tragă avionul F/A-18 în hangar. Echipajul care manevra modelul Super Hornet și-a abandonat posturile chiar înainte ca avionul de vânătoare să se prăbușească în mare.

Totodată, puntea era mult mai murdară și mai alunecoasă decât în ​​mod normal, parțial pentru că „ritmul operațional ridicat al operațiunilor de zbor de luptă a împiedicat frecarea obișnuită de 10 zile” care ar fi fost necesară.

Conducerea a mai spus că stratul antiderapant aplicat pe punțile navelor Marinei pentru a preveni alunecarea oamenilor, a vehiculelor și a aeronavelor pe suprafețele netede de oțel, este ineficient, nefiind înlocuit din 2018.

În luna mai, un avion de vânătoare F/A-18F a căzut peste bord în timp ce încerca să aterizeze pe Truman. Ancheta a descoperit că un cablu conceput pentru a opri avionul s-a rupt în mijlocul aterizării. Motivul:  întreținerea deficitară a echipamentului.

După ce a citit ancheta, comandantul de atunci al grupului de atac al Truman, contraamiralul Sean Bailey, a declarat că lucrările de întreținere au fost lăsate „să se degradeze până la nivelul unei defecțiuni lamentabile”.

Anchetatorii au remarcat însă și că „personalul s-a străduit să echilibreze cerințele de întreținere cu cerințele operaționale” și că „mai mulți membri ai personalului au identificat ritmul operațional ca fiind una dintre cele mai semnificative provocări” pentru marinarii însărcinați cu întreținerea echipamentelor.