Cum au devenit Statele Unite o țară cu străzi pline de oameni fără adăpost

Problema oamenilor fără adăpost a luat amploare în SUA, odată cu instalarea crizei financiare. Centrele dedicate lor sunt arhipline, iar numărul familiilor care rămân în stradă este tot mai crescut.

Multe familii fără adăpost din New York se înghesuie să ocupe locurile de la Centrul de Asistență și Locuință Temporară (PATH), special creat pentru ei, dar care este, în mare parte, supra-saturat. Ușa centrului se deschide la fiecare 5-10 minute, când familiile vin în speranța că se vor putea instala de această dată.

O femeie în vârstă de 26 de ani, însărcinată în ultima lună, este disperată să își găsească un adăpost. Ea vorbește cu respect și cu admirație despre centru, unde este curățenie și personalul este politicos. Lucrurile s-au schimbat foarte mult din momentul în care a venit la PATH pentru prima dată, la 17 ani, când locul era mizer și plin de muște.

După instalarea crizei și după impunerea unor măsuri drastice de austeritate, bilanțurile arată că un copil din 45 nu are casă. Dintr-o statistică din 2010 reiese că sunt mai mult de un milion și jumătate de copii fără adăpost, 50% dintre ei având sub șase ani.
Responsabilul mai multor centre de adăpost din statul american Illinois, Diane Nilan, încearcă să aducă la cunoștința oamenilor problema familiilor fără adăpost. „În unele cazuri, trebuie să călătorești în cinci sau șase state pentru a găsi un adăpost, deoarece sunt mai mereu pline sau organizate pe sexe. În această situație, ei au de ales – să doarmă în mașină sau pe stradă”, spune Nilan.

Statele din sudul SUA stau cel mai prost la capitolul adăposturi. În Mississippi, de exemplu, din 82 de țări, numai 17 beneficiază de centre de adăpost. Alte state dezavantajate sunt Alabama și Louisiana.

O opțiune pentru oamenii fără adăpost sunt motelurile. „Aici se pot caza familiile care au un loc de muncă, însă primesc un salariu minim și nu le rămâne decât să-și dea toți banii pe plata camerei de motel, numai să evite statul pe străzi”, declară Nilan.

Criza financiară lasă oamenii pe străzi

Interesant este faptul că, înainte de anii `80, problema oamenilor fără adăpost aproape că nici nu exista. Declinul s-a declanșat deoarece guvernul a tăiat bugetul pentru programele sociale care-i ajutau pe oamenii nevoiași și, astfel, nu a mai existat o plasă de siguranță pentru ei. Apoi, inflația a scăzut valoarea ajutoarelor pe care le primeau, așa că i-a trimis pe străzi sau în centrele de adăpost.

Un articol din „New York Times” face lumină în această dilemă. Cazurile oamenilor fără adăpost au rămas nediscutate pe parcursul restructurărilor, iar femeile și copiii au fost forțați să apeleze la măsuri disperate, nu au mai avut mese regulate, au început să caute prin gunoaie și să practice relații abuzive. În plus, persoanele fără adăpost sau predispuse să ajungă în stradă, precum și cele crescute de părinți cu probleme mentale, ajung să sufere de anxietate, depresie și alte dereglări psihologice, potrivit National Child Traumatic Stress.
Grijile zilnice pentru un acoperiș deasupra capului sau pentru violența la care sunt expuși în stradă accelerează problemele psihologice ale copiilor fără adăpost. În plus, ei sunt predispuși unor boli precum infecțiile respiratorii, tuberculoză și anemie.

Deși primarul orașului New York a promis, în 2005, o diminuare cu două treimi a numărului de oameni fără adăpost în cinci ani, familiile din stradă sunt din ce în ce mai multe în prezent, iar centrele de adăpost, pline-ochi.