Cerinţele CIA pentru piloţii avioanelor de spionaj americane, în timpul Războiului Rece: căsătoriţi şi maximum 79 de kilograme

În cartea sa „Archangel: CIA's Supersonic A-12 Reconnaissance Aircraft”, istoricul CIA David Robarge dezvăluie criteriile de selecţie pentru piloţii programului secret Oxcart, relatează Insider.

În timpul Războiului Rece, CIA a recrutat piloţi de elită pentru avioanele de spionaj A-12, YF-12 şi SR-71 Blackbird, dezvoltate de Lockheed.

Avioanele A-12 au fost gata de zbor în 1962, în cadrul proiectului CIA numit „Oxcart”.

Acestea au fost proiectate de echipa inginerului Kelly Johnson, cel responsabil de design-ul avionului spion U-2, care a fost testat în faimoasa Zonă 51 din deşertul Nevada.

Inginerii aveau în vedere un avion care să susţină viteze supersonice ore în loc de intervale intermitente de câteva minute fiecare, ceea ce însemna că trebuia să reziste la încălzirea produsă de frecarea aerului.

Materialul necesar, un aliaj din titan  nu se găsea în cantitate suficientă în SUA, aşa că trebuia procurat din URSS - prin terţe părţi şi companii-paravan.

SUA construiau avione capabile să învingă rachetele sol-aer ale URSS şi să le testeze, de aceea aveau nevoie de piloţi pe măsură pentru nişte misiuni extrem de sensibile.

Forţele Aeriene au făcut echipă cu CIA şi Johnson pentru stabilirea criteriilor de selecţie.

Multe din ele erau condiţii fizice standard, legate de greutate şi experienţa de pilotaj.

„Piloţii trebuie să fie calificaţi şi experimentaţi,să aibă cel puţin 2.000 de ore de zbor, 1.000 dintre ele în cele mai performante avioane de luptă; să fie căsătoriţi, stabili emoţional şi cu motivaţie puternică; între 25 şi 40 de ani; sub 1.82 de metri înălţime şi maxim 79 de kilograme pentru a încăpea în cabina înghesuită”, a scris istoricul CIA David Robarge.

Cerinţa care iese în evidenţă, aceea de a fi căsătorit, avea legătură cu temeri privind o posibilă dezertare.

Iar acestea nu erau neîntemeiate pentru că, la vremea primului test de zbor al 1962, cel puţin o duzină de oficiali de informaţii americani şi militari au devenit spioni pentru URSS. Unul dintre ei era un ofiţer al Forţelor Aeriene.

Un ofiţer din marină, Lee Harvey Oswald, a dezertat în 1959 şi s-a întors în America chiar în anul testelor de zbor cu noua sa soţie rusoaică. Un an mai târziu, l-a asasinat pe preşedintele american  John F. Kennedy. Anchetele oficiale sugerează, însă, că asasinatul şi dezertarea nu au avut neapărat legătură.

Chiar dacă căsătoria nu este un indicator necesar al maturităţii psihice, se pare că această supoziţie era la baza convingerilor oficialilor apărării, mai ales că toţi candidaţii treceau şi prin teste psihologice minuţioase.

Un alt motiv este un nivel de asigurare socială având în vedere un program secret de dezvoltare a unor tehnologii avansate care era şi foarte costisitor.

„Procesul era aşa secret că superiorii candidaţilor nu erau la curent cu ce fac subordonaţii. Cei care treceau verificările erau recrutaţi pentru a lucra pentru Agenţie la un proiect înalt clasificat referitor la un avion foarte avansat. În noiembrie 1961, doar şase acceptaseră”, scrie Robarge.

În final, doar 11 bărbaţi au fost aleşi din rândul Forţelor Aeriene pentru a pilota avioanele supersonice de vânătoare A-12, din care doi aveau să-şi piardă vieţile.