Americanul care i-a şoptit la ureche lui Mao şi a fost membru al Partidului Comunist Chinez

Sidney Rittenberg este un personaj demn de un roman al scriitorului Philip Roth sau de cele mai rele coşmaruri ale senatorului Joseph McCarthy, vânătorul de comunişti din anii ’50.

Vestea decesului lui Sidney Rittenberg nu poate fi trecută cu vederea. S-a născut pe 14 august 1921 la Charleston, în Carolina de Sud, şi a murit pe 24 august 2019, la 98 de ani, la Scottsdale, în Arizona, două oraşe şi două state din SUA, dar şi-a dedicat o bună parte din viaţă Republicii Populare Chineze. Este un personaj demn de un roman al scriitorului Philip Roth sau de cele mai rele coşmaruri ale senatorului Joseph McCarthy, vânătorul de comunişti din anii ’50.

Sidney Rittenberg a crescut într-o familie de evrei din clasa de mijloc şi s-a înrolat, ca mulţi tineri americani de toate etniile, a doua zi după atacul Armatei Imperiale Nipone asupra bazei Pearl Harbour din Hawaii, la 7 decembrie 1941. Înainte de înrolare, s-a lăsat convins să renunţe la carnetul de membru al Partidului Comunist American, însă nu s-a debarasat de convingerile de stânga. Aceste convingeri au ieşit la iveală mai ales după Al Doilea Război Mondial, când a ajuns în China naţionalistului Chiang Kai-shek. A fost selecţionat să înveţe japoneza şi să facă parte din administraţia de ocupaţie militară din Japonia. „Toată lumea îmi spunea că este o oportunitate incredibilă în carieră, dar nu mă interesa să fac parte dintr-un guvern militar“, şi-a explicat Rittenberg decizia de a nu învăţa limba niponă.

În schimb, a rămas la Shanghai şi a învăţat mandarina. Acolo a lucrat într-o agenţie ONU pentru refugiaţi şi l-a cunoscut pe Zhou Enlai, primul prim-ministru al Republicii Populare Chineze. Zhou l-a introdus la Mao Zedong. L-a văzut pentru prima oară la Yan'an, după o călătorie de 45 de zile cu bicicleta.

Rittenberg a petrecut zile întregi cu Mao vorbindu-i despre ţara sa. „M-a impresionat cel mai mult faptul că era un intelectual şi un lider dotat, cu un fel incredibil de a fi. Este cel mai bun ascultător pe care l-am întâlnit vreodată“, afirma el la decenii distanţă de la aceste clipe.

În scurt timp, americanul Sidney Rittenberg a devenit Li Dunbai şi membru secret al Partidului Comunist Chinez. A fost un pilon important în propaganda lui Mao, traducând în engleză „Marele Cârmaci“ şi „Mica Carte Roşie“, faimoasele eseuri ale lui fondatorului Republicii Populare Chineze. În 1967, ocupa un post important în ierarhia China's Broadcast Administration, fiind directorul Radio Pekin (astăzi Radio China Internaţional). Discursurile sale erau înregistrate şi difuzate pe larg.

În ciuda angajamentului depus pentru Mao, nu a fost scutit de închisoare. A stat 16 ani după gratii, în două rânduri. Prima dată a fost arestat în 1949 şi a ieşit din detenţie după şase ani.  Motivul? „Pentru că Iosif Stalin mă suspecta ca sunt spion american. I-a scris un mesaj lui Mao în care i-a cerut să mă aresteze“, a declarat Rittenberg într-un interviu acordat „ The Economist“ în 2010. A doua oară a fost arestat în 1968, pe motivul că ar fi „provocat tulburări“ în cursul Revoluţiei Culturale. Însă, susţine Rittenberg, adevăratul motiv al încarcerării era soţia faptul că soţia lui Mao, Jiang Qing, era geloasă pe el. A fost eliberat în 1977, la un an după moartea lui Mao, şi a părăsit China în 1980, împreună cu soţia sa Yulin.

Odată întors în ţară, fostul maoist s-a adaptat foarte repede la sistemul capitalist. Şi-a deschis o companie de consultanţă şi a lucrat cu diferite companii americane interesate de afaceri în China. Printre clienţii săi au figurat Levi Strauss, Polaroid, Intel şi mai ales Microsoft.

S-a răzgândit în privinţa lui Mao spre sfârşitul vieţii, când l-a descris drept „una dintre cele mai rele persoane din istoria umanităţii“.