Alegeri SUA 2016. Donald Trump, un dictator 100% „made in USA“
0Republicanul Donald Trump, favorit în maratonul electoral republican în vederea nominalizării pentru intrarea în cursa prezidenţială din Statele Unite ale Americii, şi-a bazat o bună parte din discursul său electoral pe declaraţii radicale şi cu tentă rasistă.
Magnatul care vrea să facă America „din nou măreaţă“ a fost comparat de mulţi analişti cu un dictator, iar Economist Intelligence Unit (EIU) a încadrat recent posibila câştigare a preşedinţiei Statelor Unite de către Donald Trump printre primii 10 factori de risc la nivel global. „Tendinţele sale militariste faţă de Orientul Mijlociu şi interdicţia pentru toţi musulmanii de a intra pe teritoriul SUA ar constitui un instrument puternic de recrutare pentru grupările jihadiste, crescând ameninţarea acestora în regiune şi dincolo de ea“, a notat, printre altele, EIU.
Donald Trump dă însă dovadă de un autoritarism care nu este comparabil cu derivele extreme înregistrate în zona europeană, consideră Jacob Weisberg, redactorul-şef al Slate Group. În cazul lui este vorba despre o ideologie pur americană.
Republicanul nu pare să fie măcinat de nemulţumiri istorice şi nu se inspiră din istoria totalitarismului european. Nu e antisemit, nu încearcă să construiască un partid pentru mase şi nici măcar nu cere o întoarcere la tradiţie sau la vechea ordine morală.
Trump reprezintă, mai degrabă, tendinţe autocrate care se înscriu în contextul american modern. Este ostil liberului schimb, libertăţii presei, libertăţii religioase. Este xenofob, viziunea sa asupra lumii se împotmoleşte în comploturi, admiră violenţa şi tortura, îi dispreţuieşte pe cei slabi, nu tolerează critica şi nici contestarea paşnică - iar toate acestea vin în numele necesităţii de a corecta excesul de toleranţă, afirmă Jacob Weisberg.
Împotriva sistemului
Mai mult, Donald Trump nu importă în Statele Unite nici caudilismul (formă autoritară de guvernare specifică unor state din America Latină) şi nici despotismul rus. Cu cei care îi rezistă se comportă ca un tiran în dialectul contemporar al culturii americane a celebrităţilor.
Autoritarismul lui Trump nu este un amestec de stânga şi de dreapta, ci de o stângă nebună şi de o dreaptă nebună: îl consideră pe George W. Bush responsabil pentru ce s-a întâmplat pe 11 septembrie şi spune că ar trebui să li se interzică musulmanilor accesul pe teritoriul SUA. Aceste două aspecte nu îl fac pe Trump un centrist, ci un extremist eclectic, adaugă Weisberg.
Conflictul din campania din 2016 nu se mai rezumă la Trump împotriva rivalilor din partidul său - acum este vorba despre Trump împotriva sistemului politic american. Iar acest sistem este pe cale să rateze ocazia de a-l scoate din joc.
De la alegerile de „Super Tuesday“ („Super Marţi“, în trad.) reacţia Partidului Republican pare oarecum încurajantă, având în vedere atacurile lansate de republicani de marcă la adresa magnatului care face ravagii pe scena politică americană. Însă aceste declaraţii sunt, probabil, insuficiente şi tardive.
Restabilirea „ierahiei rasiale“
În cazul în care republicanii nu vor reuşi să-l facă pe Trump să deraieze, această sarcină îi va reveni democratei Hillary Clinton. Desigur, şi electoratului chemat la urne în noiembrie. Potrivit unui sondaj YouGov, 55% dintre americani spun că nu l-ar vota pe magnatul din domeniul imobiliarelor, însă posibilitatea ca Trump să câştige preşedinţia SUA nu poate fi exclusă.
În rândul electoratului american nu există doar teama legată de şomaj şi de imigranţi. Votanţii albi ai candidatului republican speră că acesta va restabili „ierarhia rasială“ modificată de actualul preşedinte, Barack Obama.
Pentru milioane de americani albi, care nu au fost obişnuiţi nici cu diversitatea şi nici cu cosmopolitismul, Obama a fost un adevărat şoc. O figură apărută de nicăieri, care domină viaţa politică a ţării. Pentru aceştia, câştigarea preşedinţiei de către un politician de culoare nu a reprezentat o schimbare, ci o inversiune. Acea ierarhie care îi plasa pe americanii albi la vârf, dându-le cel puţin un „statut“, chiar dacă niciun avantaj material, a fost zdruncinată, notează slate.fr.
Iar Trump mizează şi pe acest aspect. Puterea lui de a convinge electoratul nu trebuie subestimată, consideră analiştii.
Poate că Donald Trump a intrat în scenă ca un clovn, dar „trumpismul“ va rămâne în politica modernă americană, indiferent dacă republicanul va reuşi sau nu să câştige lupta pentru Biroul Oval.
Dacă o va câştiga însă, perspectivele par sumbre, deoarece, spun mulţi politologi, Donald Trump, care vrea să redea măreţia Americii, va distruge, cel mai probabil, tocmai „visul american“.