Alegeri în SUA. Care sunt atribuțiile președintelui american și ce salariu primește

În SUA, preşedintele cumulează atât atribuţiile unui şef de stat, cât şi pe cele ale unui prim-ministru, astfel încât preşedintele conduce executivul (Administraţia), într-un tip de regim, cunoscut în literatura de specialitate ca regim prezidenţial.

Regimurile prezidenţiale sunt caracterizate de o separare rigidă a puterilor în stat (legislativ, executiv şi judiciar) şi sunt definite în opoziţie cu regimurile parlamentare. Într-un regim prezidenţial, preşedintele este puternic şi independent, are legitimitate populară, şi puteri extinse de politică internă şi externă. Independenţa preşedintelui faţă de legislativ este dată de alegerea sa populară, şi nu de către parlament ca în regimurile parlamentare. În sistemele prezidenţiale, preşedintele nu este doar deţinătorul puterii executive, ci şi şeful simbolic al statului şi poate fi înlăturat între alegeri doar prin procedura de destituire. În practică, după cum arată istoria Statelor Unite, sistemele prezidenţiale pot fi mai mult sau mai puţin dependente de cooperarea legislativului; echilibrul dintre puterea executivă şi cea legislativă în astfel de sisteme poate varia considerabil, conform articolului "The Perils of Presidentialism", Juan J. Linz ("Journal of Democracy", vol. 1, Nr. 1, Iarnă 1990, pp. 51-69).

De asemenea, timp de peste două secole, Constituţia americană a rămas în vigoare, ca urmare a unor principii de separaţie şi echilibru a puterilor în stat. Respectul pentru principiul separaţiei puterilor este adânc înrădăcinat în fiecare stat american, ca modalitate de apărare împotriva tiraniei, astfel încât fiecare putere să le poată controla pe celelalte două, conform www.annenbergclassroom.org, www.whitehouse.gov şi www.archives.gov.

Preşedintele american este ales o dată la 4 ani, pentru maximum 2 mandate (sau termene) consecutive, notează agerpres.

Putere executivă

Puterea executivă este încredinţată preşedintelui Statelor Unite, care acţionează şi ca şef de stat şi comandant şef al forţelor armate, conform www.whitehouse.gov.

De asemenea, preşedintele este responsabil pentru implementarea şi aplicarea legilor survenite de la Congres şi, în acest scop, numeşte şefii agenţiilor federale, şi pe cei ai Cabinetului.

Alături de preşedinte, vicepreşedintele face parte, de asemenea, din puterea executivă, putându-şi asuma, în anumite condiţii, prerogativele prezidenţiale. Incluzând membrii forţelor armate, ramura executivă a sistemului constituţional american cuprinde peste 4 milioane de persoane.

Deciziile executive sunt luate de preşedinte, iar membrii cabinetului sunt oficial consideraţi consilieri ai preşedintelui pe domeniile legate de responsabilităţile oficiilor lor. Cabinetul (echivalentul unui consiliu de miniştri) include vicepreşedintele şi 15 şefi ai departamentelor executive. Aceştia sunt numiţi secretarii pentru agricultură, comerţ, apărare, educaţie, energie, sănătate şi servicii umane, securitatea patriei, locuinţe şi dezvoltare urbană, interne, muncă, de stat, transport, finanţe, afacerile veteranilor, şi justiţie. Acestor departamente li se alătură şi alte agenţii executive, cum ar fi CIA sau Agenţia pentru Protecţia Mediului, ai căror şefi nu fac parte din Cabinet, dar care se află sub deplina autoritate a Preşedintelui.

Preşedintele numeşte, de asemenea, şefii a peste 50 de comisii federale independente, cum ar fi Federal Reserve Board sau Securities and Exchange Commission, precum şi judecători federali, ambasadori şi alte birouri federale.

Preşedintele are prerogativa de a semna legislaţia şi de a se opune proiectelor de lege adoptate de Congres (drept de veto), deşi Congresul poate trece peste dreptul de veto cu votul a două treimi din ambele camere, scrie www.senate.gov.

Putere reprezentativă

Preşedintele american are atributul de a negocia şi semna tratate, pe care Senatul le ratifică ulterior.

Preşedintele are, de asemenea, puterea de a extinde graţierea şi clemenţa pentru crimele federale, se mai arată pe site-ul www.whitehouse.gov.

Preşedintele american are responsabilitatea "de a da, din când în când, Congresului informaţii despre starea Uniunii". În mod tradiţional, preşedinţii americani susţin discursul privind starea Uniunii în cadrul unei sesiuni comune a Congresului în fiecare lună ianuarie (cu excepţia anilor inaugurali), în care îşi prezintă agenda pentru anul următor.

Exclusiv două mandate

Cel de-al 22-lea amendament la Constituţia Statelor Unite, adoptat în 1951, interzice oricui candidat să fie ales ca preşedinte pentru un al treilea mandat. Interzice, de asemenea, ca o persoană să fie aleasă pentru mai mult de un mandat dacă înainte a îndeplinit funcţia de preşedinte sau preşedinte interimar pentru mai mult de doi ani în mandatul de preşedinte al altei persoane.

Constituţia Statelor Unite ale Americii, scrisă în 1787, ratificată în 1788 şi în vigoare din 1789, cea mai longevivă cartă constituţională din lume, a pus bazele unei uniuni federale de state suverane şi un guvern federal care să opereze conducerea acesteia, înlocuind vechea uniune mai neclar definită şi cu o constituţie mai ambiguă.

Salariul președintelui SUA

Președintele SUA nu a mai primit o mărire de salariu de mai bine de 20 de ani. Salariul președintelui a stagnat la 400.000 de dolari pe an, același salariu pe care l-au avut toți cei are au fost ocupanți ai Biroului Oval de la George W. Bush încoace. Inflația a redus însă puterea de cumpărare a acestui salariu. Cei 400.000 de dolari câștigați de Bush în 2001 sunt echivalentul a 717.000 de dolari în dolari de astăzi.

Asta înseamnă că Donald Trump sau Kamala Harris vor câștiga același salariu ca predecesorul lor: 400.000 de dolari pe an, așa cum se specifică în Titlul 3 din Codul SUA, plătiți lunar. De asemenea, președintele primește încă 50.000 de dolari pentru cheltuieli (neimpozabili), un cont de călătorie de 100.000 de dolari și un buget de divertisment de 19.000 de dolari.

Desigur, comandantul suprem al națiunii are dreptul și la alte beneficii, nu în ultimul rând o reședință plătită, cunoscută sub numele de Casa Albă.

Între 1969 și 2001, ultima dată când Congresul a majorat salariul șefului executivului, președintele câștiga 200.000 de dolari anual. În cadrul unei audieri din 1999 privind propunerea de majorare a salariilor, s-a remarcat faptul că indemnizația pentru „una dintre cele mai dificile, solicitante și importante funcții de pe fața pământului” nu a mai crescut în ultimele trei decenii, în timp ce salariile directorilor executivi din sectorul privat creșteau vertiginos.

Expertul în reforma guvernamentală Paul C. Light a declarat că susține o creștere a salariului președintelui „fie și numai pentru a semnala faptul că sistemul politic american își prețuiește suficient șeful executivului pentru a-i crește ocazional salariul de bază”.

Cât câștigau președinții Statelor Unite în trecut?

Din punct de vedere istoric, salariul anual al președintelui valora mult mai mult atunci când se lua în considerare inflația.

Iată ce câștigau președinții pe an în perioadele istorice anterioare, potrivit Universității din Michigan, care citează Congressional Quarterly's „Guide to the Presidency”. În paranteze este menționat cât valorează acest salariu în dolari de astăzi, după ajustarea pentru inflație și pe baza calculelor de la Officialdata.org:

-1789:25.000 $ (895,741 $)

-1873: 50.000 $ (1,3 $)

1909: 75.000 $ (2,6 milioane $)

1949: 100.000 $ (plus 50.000 $ cont de cheltuieli impozabile) (1,3 milioane $)

1969: 200.000 $ (plus 50.000 $ cont de cheltuieli impozabile) (1,7 milioane $)