AFP, despre politica externă a noii administraţii din SUA: America lui Biden vrea să ghideze lumea, dar urmează să se confrunte cu provocări aprige

America „se întoarce” să „ghideze lumea”, iar Joe Biden a promis să aducă prima putere mondială în concertul naţiunilor, boicotat de către Donald Trump, însă se va confrunta imediat cu provocări spionose privind China, Iranul şi Rusia, comentează AFP.

„America este mai puternică atunci când colaborează cu aliaţii săi”, pleda în weekend preşedintele ales, la nominalizarea noilor oficiali la Departamentul de Stat, chemaţi „să restabilească leadershipul moral şi mondial” al Statelor Unite.

Democratul, care se instalează miercuri la Casa Albă, subliniază acest mesaj al unei rupturi cu preşedintele Donald Trump, care şi-a bruscat aliaţii, a flirtat cu autocraţi, a spart convenţiile internaţionale şi a dispreţuit cercurile multilaterale.

În acest scop, Joe Biden a ales diplomaţi experimentaţi, trecuţi prin administraţia lui Barack Obama, garanţia unei reveniri la o politică externă mai clasică.

La conducerea lor, viitorul secretar de Stat Antony Blinken, un intervenţionist, va trebui să coabiteze cu o Americă care nu mai vrea să fie intervenţionistă. Sâmbătă, el a anunţat că vrea să facă din nou din Statele Unite un „exemplu” pentru restul lumii.

„Lumea post-americană”

Primele decizii ale preşedintelui Biden, precum revenirea miercuri în Acordul de la Paris de luptă împotriva modificărilor climatice, vor viza să dea pagina Trump.

Însă era Trump a afectat imaginea Americii. Iar în ultimele săptămâni miliardarul a agravat situaţia, prin lovituri pe care le-a aplicat instituţiilor democratice, pentru a-şi nega înfrângerea, iar apoi prin asaltul real al susţinătorilor săi la Capitoliu.

Imaginea ţării este atât de afectată, încât o dezbatere academică îi departe pe experţii americani.

„Va fi necesar mult timp pentru ca noi să putem apăra în mod credibil statul de drept” în străinătate, constata fostul diplomat Richard Haass în timpul violenţelor din Congres. Acea zi de 6 ianuarie a marcat, în opinia sa, începutul unei „lumi post-americane, care nu se mai caracterizează prin primatul Statelor Unite”.

Alţi universitari l-au sfătuit pe Joe Biden să renunţe la „summitul democraţiilor” pe care a promis să-l organizeze în primul an al mandatului său, pentru a sta mai întâi la căpătâiul instituţiilor americane.

Însă Thomas Wright, de la centrul de reflecţie Brookings Institution consideră că „ne-am înşela dacă am conchide că umilirea nostră actuală înseamnă că Statele Unite nu vor mai avea dreptul să apere democraţia şi drepturile omului în lume”.

„Repararea democraţiei la noi acasă nu este incompatibilă cu apărarea democraţiei în altă parte, cele două merg mână în mână”, argumentează el în revista The Atlantic, subliniind că trumpismul şi avatarurile sale nu sunt un fenomen exclusiv american.

Acaparat de crize interne - pandemie, marasm economic, nedreptăţi rasiale - viitorul preşedinte nu va avea oricum altă opţiune decât să se confrunte rapid cu afacerile la novel mondial.

Conjugarea fermităţii şi a dialogului

O serie de termene-limită îl aşteaptă deja.

Washingtonul şi Moscova, cel mai vechi rival al său, au termen până la 5 februarie să prelungească un tratat-cheie de dezarmare nucleară, New START.

Democraţii au criticat în mod virulent tergiversările Guvernului în exerciţiu în acest dosar. Iar administraţia Biden, hotărâtă să afişeze o mai mare fermitate faţă de Rusia, spre deosebire de ambivalenţa unui Donald Trump doritor să se apropie de preşedintele rus Vladimir Putin, va fi nevoită să găsească mijlocul de a negocia rapid.

Şi mai exploziv, poate, este dosarul iranian.

Joe Biden a promis să revină în cadrul Acordului de la Viena din 2015 în dosarul nuclear iranian, menit să împiedice Teheranul să se doteze cu bomba atomică, semnat de către administraţia Obama, al cărei vicepreşedinte era, iar apoi abandonat de către Donald Trump.

În acest sens, el va fi nevoit să ridice sancţiunile pe care preşedintele republican şi secretarul său de Stat Mike Pompeo le-au înăsprit până la capăt, pentru a-i complica sarcina. Iar asta asigurându-se că Iranul va reveni, la rândul său, în cadrul restricţiilor nucleare, din care s-a dezangajat treptat.

Democratul va fi nevoit, de asemenea, să demonstreze unei clase americane sceptice faptul că va şti să dea dovadă de fermitate în faţa acţiunilor Teheranului în Orientul Mijlociu.

Acelaşi test, însă la o scară mondială, îl aşteaptă în privinţa Beijingului.

„Statele Unite trebuie să fie ferme cu China”, subliniază Joe Biden, prezentat ca fiind ”slab” de către numeroşi republicani.

Se va transforma, oare, această fermitate într-un nou Război Rece, aşa cum părea să sugereze linia dură a lui Pompeo, sau într-o competiţie strategică clară dar mai relaxată, aşa cum par să dorească europenii?

Răspunsul  la această întrebare va stabili „succesul sau eşecul politicii externe americane”, preconiza înaintea alegerilor din noiembrie fostul diplomat Bill Burns - nominalizat de către Joe Biden la conducerea CIA.