Politico: Vladimir Putin nu este vreun Petru cel Mare. Ce ar crede eroul liderului de la Kremlin despre masacrarea civililor ucraineni?

Preşedintelui rus Vladimir Putin îi place să extragă din istoria Rusiei „eroi” pentru a modela o naraţiune naţională  - fie pentru a sluji obiectivelor sale politice în plan intern, fie pentru a se potrivi interpretărilor sale idiosincratice ale istoriei, scrie Jamie Dettmer în Politico.

Printre ei se află şi împăratul Petrul cel Mare. O statuie de bronz a acestuia se află printre exponatele preţuite din biroul său.

„Va trăi atâta timp cât cauza sa dăinuie”, îi spunea Putin lui Lionel Barber, editorul Financial Times. Petru cel Mare s-a războit cu suedezii pentru stăpânirea Europei Centrale.

Dar ce ar crede eroul lui Putin despre masacrarea civililor ucraineni şi violurile comise de trupele ruse asupra femeilor şi copiilor?

Chiar dacă Petru nu a fost nicidecum un sfânt, ordonând execuţii sumare ale unor gardieni rebeli ai palatului şi poruncind măcelărirea propriului fiu, el a oprit carnajul pe care trupele sale se pregăteau să-l comită în oraşul capturat de la suedezi, Narva (1704).

Ţarul actual al Rusiei nu este însă vreun Petru cel Mare, după cum o arată descoperirea gropilor comune şi înmulţirea dovezilor privind execuţii sumare, violuri şi agresiuni sexuale. Între timp, Kremlinul continuă să fie implacabil, acuzând Ucraina că minte şi inventează atrocităţi care nu s-au petrecut, înscenări ale mormintelor şi plantând cadavre în urma ruşilor.

Negările abuzului şi măcelului îndreptate contra unor civili fără apărare sunt cu atât mai şocante cu cât apar tot mai multe mărturii ale femeilor ce şi-au făcut curajul să vorbească despre cele îndurate. Printre ele se află un femeie de 25 de ani forţată să privească violarea surorii sale în vârstă de 16 ani, dar şi o mamă legată în timp ce fiul ei de 11 ani era violat.

Potrivit Avocatului Poporului din Ucraina, Liudmila Denisova, un grup de 25 de femei au fost ţinute o lună captive de soldaţii ruşi şi violate constant, iar nouă din ele sunt însărcinate.

Ucrainenii susţin că aceste crime şi violurile sunt consecinţa campaniei de genocid în efortul Rusiei de a şterge o naţiune despre care nu crede că există, în timp ce secretarul american de stat Antony Blinken a descris o campanie deliberată de teroare.

Localnicii din Bucea au dezvăluit pentru Politiico că primul val de soldaţi ruşi care au ocupat oraşul a fost brutal, dar că al doilea val a fost cu adevărat crud.

Veronika, care a fugit din oraşul ocupat după trei zile, spune că primii soldaţi au părut mai profesionişti şi mai disciplinaţi, dar că cei de după ei, dintre care mulţi ceceni, au fost „nişte bestii”.

 Irina Venediktova, procurorul general al Ucrainei, a acuzat Rusia că foloseşte violul ca armă de război şi a pus sub semnul întrebării relevanţa întrebărilor dacă există dovezi concrete ale ordinelor sau instrucţiunilor de sus astfel încât soldaţii şi comandanţii să nu se comporte mai bine decât nişte bestii.

Prin comparaţie, în războiul său de anihilare împotriva Rusiei, Adolf Hitler şi comandamentul nazist au emis ordine efective de vărsare brutală de sânge, susţinând că evreii şi slavii erau membri ai „raselor” inferioare şi trebuiau trataţi ca atare. „Războiul împotriva Rusiei este o parte fundamentală a luptei poporului german pentru existenţă”, spunea generalul Erich Hoepner, într-un ordin emis în ajunul Operaţiunii Barbarossa din 1941.

„Această luptă trebuie să urmărească să reducă Rusia de astăzi la moloz şi, în consecinţă, trebuie dusă cu o duritate fără precedent”, a adăugat el.

De fapt, soldaţii nazişti nu aveau nevoie de prea mult imbold după ce de-a lungul anilor au fost alimentaţi constant cu idei despre inferioritatea evreilor, slavilor şi polonezilor. Scrisorile lor au dezvăluit că ei ştiau bine că regulile nu se aplicau celor de rasă inferioară.

Soldaţii ruşi au fost pregătiţi în mod similar înainte de invazia Ucrainei – nici nu mai contează dacă ordinele de a ucide şi de a viola au fost emise sau nu. Li s-a spus că scopul aşa-numitei „operaţiuni militare speciale” era „de-nazificarea” Ucrainei şi salvarea Rusiei de o ameninţare existenţială.

Or, până acum nu a apărut nicio dovadă a vreunui efort, la orice nivel, de la Kremlin până la înaltul comandament al armatei, de a opri măcelul.

Toate armatele fac lucruri atroce, scrie Jamie Dettmer în Politico.

Dar, aşa cum a remarcat şi Max Hastings, un istoric militar: „Provocarea, pentru toate armatele din toate epocile, este să preţuiască virtuţile războinicilor, respingând în acelaşi timp excesele războinice”.