Începe Al Treilea Război Mondial?

Undeva departe, pe câmpiile line din estul Ucrainei, cel de-Al Treilea Război Mondial pare să prindă contur, scrie autorul britanic Edward Lucas într-un editorial publicat în Daily Mail. Influenţaţi de propaganda Kremlinului şi conduşi de bărbaţi înarmaţi, cu măşti pe faţă, cetăţenii ucraineni distrug instituţii guvernamentale şi rup steagul ţării.

Îşi devastează propriul stat, deja slăbit de falimentul economic, pierderea Crimeei şi diviziunile post-revoluţionare. Dar ameninţă totodată şi ordinea mondială stabilită după ultimul conflict global, Europa pacifistă şi democratică. Vladimir Putin loveşte direct în sufletul Occidentului.

Ţinta lui este incapacitatea aliaţilor euro-atlantici de a-şi constui o poziţie solidă unanimă în faţa ameninţărilor comune. Acţiunile Rusiei din ultimele luni asupra Ucrainei şi intimidările constante trimise spre fostele state sovietice au dezvăluit un Occident divizat, umilit şi fără pic de putere în faţa unor grave încălcări ale dreptului internaţional pe teritoriul Bătrânului Continent.

În curând,Occidentul va fi nevoit să facă o alegere dură, consideră analistul britanic. Fie se delimitează de orice responsabilitate de a proteja Ucraina şi statele baltice – cu siguranţă următoarele ţinte ale lui Putin- de oprimarea Rusiei, ori fac o ultimă încercare de a opri ambiţiile imperialiste ale Moscovei.

Dacă Europa alege să îi reziste lui Putin, îşi asumă riscul unei escaladări militare terifiante, care ar putea duce, fără exagerare, la posibilitatea izbucnirii unui război nuclear. Putin ştie acest lucru. De aceea, liderul de la Kremlin crede că Occidentul va da înapoi.

Vladimir Putin crede că destinul istoric îi oferă Rusiei dreptul de a ocupa ce teritoriu doreşte, de a-şi intimida şi asedia vecinii. Conducătorul rus nu vede în Ucraina un stat real, ci doar un teritoriu, unul pe care el vrea să îl domine. Ipocrizia este uluitoare, pentru că problema ucraineană a creat o frenezie patriotică între ruşi, distrăgându-le atenţia de la limitele propriului regim şi corupţia masivă din ţară.

Cel mai mare avantaj pentru preşedintele Rusiei se află în afara graniţelor. Putin nu a făcut un secret din ura sa pentru Occident. Se poartă dispreţuitor, însă se teme de armele non-militare ale Occidentului. În acelaşi timp, Putin are resentimente puternice faţă de legile europene, libertăţile cetăţenilor şi bunăstarea din UE, incomparabilă cu Rusia, chiar şi după criza economică. Toate acestea contrastează într-un mod deloc flatant cu regimul corupt şi incompetent pe care el îl oferă ruşilor.

Putin dispreţuieşte profund slăbiciunile Occidentului. El vede în America şi Europa două puteri care vorbesc întruna dar nu sunt capabile să ofere un răspuns unanim la această catastrofă în creştere. În lumea lui numai forţa şi banii contează. Iar Putin consideră că puterile occidentale sunt prea slabe să se apere dacă sunt ameninţate. Până acum, teoria lui pare corectă: Vestul vorbeşte, dar nu acţionează.

Chiar şi NATO, scutul de securitate al Europei începând din 1949, pare să cedeze sub tensiunile crizei ucrainene. Liderii euro-atlantici speră că Putin se va calma, înţelegând că o confruntare nu este nici în interesul Rusiei. Tot ei speră că presiunile pieţei mondiale asupra companiilor ruseşti vor avea efect.

Dar această politică este fundamental greşită când adversarul este un om ca Putin. El nu va ezita să sacrifice bunăstarea propriului popor şi nici să rişte declanşarea unui război pentru ceea ce crede el că este interesul naţional al Rusiei. Însă Occidentul nu este pregătit pentru aceste lucruri.

NATO şi UE vor continua să facă apel la dialog, ameninţând cu sancţiuni economice. Dar nimic nu se va întâmpla, iar Putin are toate şansele să îşi continue incursiunea în fostul spaţiu sovietic pentru a readuce Rusiei teritorii care îi aparţin de drept, în opinia sa. Şi acesta va fi sfâşitul NATO şi zorii unei noi lumi, în care regulile internaţionale nu valorează nimic, iar cei puternici îi domină pe cei slabi. Rusia va putea juca acest joc „dezbină şi cucereşte“ în următoarele decenii.

Odată cu apropierea comemorării centenarului Primului Război Mondial, istoricii şi analişti nu ezită să se întrebe: oare peste 100 de ani succesorii noştri se vor uita la evenimentele din Ucraina şi vor spune că acestea au determinat debutul unei noi conflagraţii mondiale, se întreabă, în finalul editorialului, Edward Lucas.