„Die Presse“: WikiLeaks, megafonul Kremlinului

Platforma de dezvăluiri WikiLeaks, fondată de Julian Assange, publică adesea informaţii ce îi sunt de folos preşedintelui Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, în timp ce faptele reprobabile comise de ruşi sunt trecute sub tăcere, scrie „Die Presse“.

Publicaţia austriacă aminteşte că, în urmă cu opt ani, corespondentul la Moscova al revistei „The Economist“ a popularizat, într-un eseu, una dintre principalele tehnici ale propagandei sovietice împotriva Occidentului. Este vorba despre „whataboutism“ (derivat din engleză – „what about?“), care a fost pentru URSS, de la începutul Războiului Rece până la dezgheţul politic adus de Mihail Gorbaciov, cea mai importantă armă de apărare în faţa Vestului. 

Concret, când Occidentul lansa critici la adresa sovieticilor, răspunsul acestora era „What about...?“ – „Ce spuneţi despre...?“, numindu-se apoi un eveniment din Vest şi încercându-se în acest fel discreditarea adversarului. 

De pildă, când politicienii occidentali, în primul rând americani, criticau încălcări ale drepturilor omului comise de sovietici, propagandiştii Kremlinului le răspundeau Statelor Unite prin acuzaţii referitoare la discriminarea afro-americanilor, sprijinirea unor lovituri de stat prin intermediul CIA sau invocând alte situaţii similare.

La un sfert de secol de la destrămarea URSS, la Moscova, „whataboutismul“ este din nou în vogă. Iar unul dintre canalele cele mai eficiente pentru propaganda îndreptată împotriva Washingtonului, a Alianţei Nord-Atlantice şi a Uniunii Europene şi împotriva oricăror critici la adresa controlului totalitar din Rusia este platforma de dezvăluiri politice WikiLeaks. 

Lansată în anul 2006, platforma şi-a propus să exercite presiuni asupra guvernelor nedemocratice prin publicarea unor documente confidenţiale. Fondatorul platformei, Julian Assange, declara la lansare că sunt vizate în principal Rusia, China şi ţările din Asia Centrală.

Promisiuni neonorate

Dar vreme de zece ani nu s-a văzut nimic în acest sens. Ba dimpotrivă. Din cauza sentimentului antiamerican al lui Assange, scrie „Die Presse“, WikiLeaks a devenit, în mod vizibil, un mijloc util pentru implementarea unor planuri pe care, în anul 2013, şeful Statului Major al Forţelor Armate ruse, Valeri Gherasimov, le formula în modul următor: „Rolul mijloacelor non-militare pentru atingerea obiectivelor politice şi strategice a crescut, iar, în multe cazuri, eficienţa lor depăşeşte forţa armelor“.

Când informaţia (sau falsificarea ei) este transformată în armă, WikiLeaks oferă o excelentă bază publicistică, adaugă „Die Presse“. Un exemplu concret în acest sens a fost prezentat recent de cotidianul american „The New York Times“. 

Potrivit sursei anterior citate, din noiembrie 2013 până în luna mai a acestui an, WikiLeaks a publicat documente privind negocierile confidenţiale referitoare la două acorduri comerciale. Este vorba despre TPPA (Trans Pacific Partnership Agreement) – între SUA şi zeci de state, şi de TiSA (Trade in Services Agreement), care implică discuţii între SUA, UE şi alte 21 de state. 

Rusia nu a luat parte la aceste negocieri şi le critică vehement. Iar dezvăluirile WikiLeaks despre punctele de vedere ale diplomaţilor americani implicaţi în negocieri au fost făcute chiar în ziua în care urmau să aibă loc discuţii, lăsând impresia că imperiul american încearcă să scrie de unul singur regulile comerţului.

Atac la „Panama Papers“

De asemenea, la scurt timp după publicarea dezvăluirilor numite „Panama Papers“, care făceau referire, printre altele, şi la miliardele deţinute în companii offshore din Panama de violonistul lui Putin, Serghei Roldughin, WikiLeaks a pus la îndoială credibilitatea jurnaliştilor implicaţi în investigaţie, afirmând, într-un mesaj postat pe reţeaua de socializare Twitter, că aceştia au primit bani de la Soros şi de la Agenţia pentru Dezvoltare Internaţională a Statelor Unite (USAID), aminteşte „The New York Times“.