Cum a făcut Putin Rusia din nou măreaţă. A acţionat precum „şobolanul încolţit“ din copilăria sa

Devenit lider al unei ţări puse la colţ pe plan internaţional după terminarea Războiului Rece, Vladimir Putin a ripostat întocmai ca un „şobolan încolţit“, transformând Rusia din pradă în vânător.

Destrămarea Uniunii Sovietice a fost asociată de către majoritatea ruşilor cu nesiguranţa şi cu o scădere accelerată a standardelor de viaţă. Iar în anul 2000, când Vladimir Putin a ajuns preşedinte, aceste sentimente persistau. Oamenii simţeau că se sufocă în cenuşa imperiului.

În acest timp, pentru americani Rusia era deja o poveste care aparţinea trecutului, căci Războiul Rece se terminase. Era o ţară cu fabrici în paragină, o ţară în care speranţa de viaţa intrase pe o pantă descendentă, ai cărei oameni aveau creierele spălate de propagandă.

Şansele ca Rusia să revină la masa puterilor internaţionale erau considerate infime. Nimeni nu îşi putea imagina că va ajunge o naţiune indispensabilă în afacerile globale ale anului 2017, scrie Slate.com într-o analiză referitoare la modul în care actualul lider de la Kremlin a revigorat Rusia.

Atunci când a ajuns la putere, Vladimir Putin a aplicat ceea ce a învăţat pe propria sa piele în copilărie. O istorioară pe care el însuşi a relatat-o într-o scurtă autobiografie publicată la scurt timp după ce a devenit preşedinte.

Încolţit, dar pregătit de atac

Pe vremea când locuia alături de familia sa într-un apartament dintr-o zonă săracă din Sankt Petersburg, tânărul Vladimir Putin şi amicii săi fugăreau pe casa scărilor şobolanii care invadaseră clădirea. Erau „hoarde“, după cum a afirmat actualul lider de la Kremlin. 

La un moment dat, a povestit Putin, a văzut unul imens şi l-a urmarit până când acesta a ajuns într-un colţ. Nu mai avea cale de scăpare. Bătălia părea câştigată. Dar, în acel moment, şobolanul a reacţionat într-un mod la care Putin nu se aştepta. A sărit la el. Putin s-a speriat. Iar situaţia a luat o cu totul altă întorsătură. Şobolanul a devenit vânătorul. Iar Putin, prada. Doar faptul că actualul lider de la Kremlin a fost mai iute de picior decât rozătorul l-a salvat.

Ideea unei creaturi încolţite care reuşeşte să schimbe lucrurile în favoarea sa pare să-l fi însoţit mereu pe actualul lider de la Kremlin, scrie Slate.com, adăugând că Rusia lui Putin seamănă cu şobolanul din istorioară: încolţită de acţiunile sprijinite de SUA de a promova democraţia în regiune şi de un Occident arogant, care le cerea ruşilor să accepte faptul că zilele lor la masa puterilor lumii au apus. Numai că „şobolanul“ nu-şi acceptă soarta şi se repede la cei care-i vor suferinţa.

În Rusia ultimilor 25 de ani, tranziţia rapidă către capitalismul pieţei libere, susţinută de economiştii din Vest, „revoluţiile colorate“ sprijinite de guvernele occidentale, expansiunea NATO în fostele ţări comuniste din Europa de Est, intervenţia NATO în Balcani, discursul despre democraţie promovat la Moscova de organizaţii neguvernamentale cu sprijin din străinătate au fost percepute ca încercări de a submina puterea rusă. 

Dar Putin a fructificat fiecare oportunitate apărută. Fie că a fost vorba de a-şi trimite trupele pentru a „proteja“ minorităţile ruse în enclavele separatiste din Georgia în 2008, după ce această ţară a ales un guvern antirus, fie că a fost vorba de a-i oferi un refugiu fugarului Edward Snowden în 2013 sau de a profita de haosul creat în 2014 după înlăturarea preşedintelui ucrainean Viktor Ianukovici pentru a anexa Crimeea, liderul de la Kremlin s-a dovedit foarte abil.

În ultimii ani, Rusia a reuşit să intre în două războaie - în Ucraina şi în Siria - pe care rivalii săi le-au perceput ca imposibil de câştigat, iar, cu relativ puţini bani şi puţini oameni, a reuşit să-şi reafirme puterea în vechile sale zone de influenţă.

Revenire, consolidare, expansiune

Şi nu s-a oprit aici. Rusia a trecut de etapa în care îşi apăra interesele - a început să şi le extindă. Forţele militare au fost rapid modernizate. În plan politic, Moscova şi-a asigurat un cap de pod în Uniunea Europeană, sprijinind multe partide de extremă-dreapta, inclusiv Partidul Libertăţii din Austria, al cărui lider a semnat în urmă cu aproximativ două săptămâni un acord de cooperare cu partidul lui Putin. 

Un raport al Centrului pentru Studierea Democraţiei, cu sediul în Bulgaria, releva în octombrie că în mai multe ţări est-europene, printre care Bulgaria, Ungaria, Letonia, Serbia şi Slovacia, „influenţa rusă a devenit atât de prezentă încât pune la încercare stabilitatea naţională“. Chiar şi stabilitatea euro-atlantică riscă să aibă de suferit.

În plus, Putin a reuşit ceva ce pentru URSS era, în cel mai bun caz, un vis: să influenţeze, dacă nu chiar să schimbe rezultatele alegerilor prezidenţiale din SUA în favoarea sa.

Totuşi, nu trebuie exagerat în ceea ce priveşte puterea Rusiei. Chiar dacă a anexat Crimeea şi a făcut regiunea Donbas din estul Ucrainei imposibil de guvernat, obiectivul iniţial al lui Putin de a reduce întreaga Ucraină sub umbrela Rusiei pare sortit eşecului. Planul său privind Uniunea Economică Eurasiatică pare zădărnicit de absenţa Ucrainei, iar încercarea de a transforma Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă într-o rivală a NATO nu a avut rezultatele scontate.

Acum, Vladimir Putin este în poziţia de a acţiona nu doar ca lider al unei ţări încolţite. Puterea şi influenţa lui nu mai sunt puse la îndoială. Şi rămâne de văzut cine se va transforma din vânat în vânător.