Ce vrea Putin de la Ucraina. Noile cerințe din „memorandumul de pace”
0Când Moscova vorbește despre pace, e de regulă semnul că pregătește următoarea ofensivă. Așa s-ar putea traduce, în cheie realistă, ultimele declarații ale ambasadorului rus la ONU, Vasili Nebenzia, care a fluturat în fața comunității internaționale perspectiva unei încetări a focului în Ucraina — cu o listă de condiții ce sună mai degrabă a ultimatum decât a ofertă de dialog, susțin analiștii ucraineni.
Potrivit agenției TASS, Nebenzia a transmis că Rusia ar putea lua în calcul o încetare a ostilităților, dar numai dacă Ucraina oprește mobilizarea și statele occidentale își încetează complet livrările de armament către Kiev. Avertismentul a fost lansat într-un cadru simbolic — Consiliul de Securitate ONU — însă esența lui a fost imediat respinsă de partea ucraineană drept „o insultă față de orice efort real de pace”.
Cu doar câteva zile înainte de noi discuții bilaterale ruso-ucrainene programate la Istanbul pe 2 iunie, Moscova pare că își construiește terenul pentru o contraofensivă diplomatică. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a anunțat că acolo va fi prezentat un memorandum de pace, redactat de echipa consilierului prezidențial Vladimir Medinski, același care a condus delegația rusă în primele luni de război.
Ce conține, însă, această propunere? Conform unor surse Reuters, Kremlinul vine la Istanbul cu trei cerințe-cheie:
1. O garanție scrisă că NATO nu se va extinde spre Est, cu referire expresă la Ucraina, Georgia și Moldova.
2. Ridicarea parțială a sancțiunilor impuse Rusiei și deblocarea activelor rusești înghețate în Occident.
3. Garanții privind protecția minorității rusofone din Ucraina.
Dincolo de enunțul lor diplomatic, cerințele trădează viziunea Kremlinului asupra „păcii”: o Ucraină docilă, vulnerabilă, izolată de alianțele euroatlantice și cu o suveranitate atent decupată în funcție de sensibilitățile Moscovei.
NATO — linia roșie imaginară
„Scrisorile de garanție” cerute de Putin în privința NATO sfidează realitatea politică a Occidentului. „Politica ușilor deschise” a Alianței nu poate fi anulată printr-un acord semnat cu o putere care nu este membră. Cum observa politologul Igor Cialenko, niciun președinte american — fie el Trump sau succesorul său — nu poate oferi garanții care să lege mâinile administrațiilor viitoare. E o ficțiune juridică, dar una pe care Kremlinul o invocă tocmai pentru a da vina pe alții atunci când negocierile eșuează.
Sancțiunile — moneda de schimb
În plan economic, rușii vizează relaxarea regimului sancționator și accesul la fondurile înghețate. Dar acest punct pare, paradoxal, cel mai discutabil. Nu din generozitate, ci din calcul. Liderii G7 au legat deja un credit masiv pentru reconstrucția Ucrainei (circa 50 miliarde dolari) de profiturile generate de activele înghețate ale Rusiei. Să deblochezi aceste fonduri înseamnă, practic, să tai linia de finanțare a unei Ucraine care încearcă să supraviețuiască, notează Focus.ua.
Drepturile rusofonilor — narațiune reciclabilă
În ceea ce privește „protecția rusofonilor”, e retorica deja bine rodată a Moscovei. Constituția Ucrainei garantează deja drepturile lingvistice, iar ideea unei legislații paralele „pentru apărarea limbii ruse” e văzută de Kiev ca o ingerință directă în treburile interne. Mai mult, orice tentativă de „legalizare” a prezenței pro-ruse — fie prin partide politice reînviate, fie prin recunoașterea unor structuri religioase afiliate Moscovei — este respinsă categoric.
Alte cărți pe masa negocierii
Pe lângă punctele mari de pe listă, Moscova mai sugerează, voalat, și alte teme: statutul Ucrainei ca stat non-nuclear (deși acesta e deja garantat prin legislație și tratate internaționale), relegalizarea unor partide proruse sau chiar reconfigurarea statutului Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Toate acestea sunt considerate de experți fie instrumente de presiune, fie baloane de încercare lansate pentru a sonda reacțiile părții ucrainene și ale aliaților.
De ce pacea propusă de Rusia nu e pace, ci șantaj
Analistul Igor Reiterovici subliniază că ceea ce Moscova oferă nu este o platformă de compromis, ci o colecție de capitulări. În viziunea Kremlinului, pacea înseamnă o Ucraină demilitarizată, depolitizată și controlabilă. De aceea, cele mai multe dintre condițiile avansate nu sunt negociabile — iar insistarea asupra lor riscă să compromită însăși ideea de dialog.
Singurul punct cu adevărat viabil, afirmă Reiterovici, rămâne chestiunea activelor înghețate. Rusia ar putea accepta ca acestea să fie redirecționate spre reconstrucția Ucrainei, cu condiția să nu fie prezentate ca „reparații de război”, ci ca o formă de „ajutor umanitar coordonat”. E un joc semantic, dar unul care, în logica realpolitikului, poate permite ambelor părți să salveze aparențele.
Pentru restul, rămâne o concluzie amară: pacea visată de Kremlin nu e un drum spre reconciliere, ci o metodă sofisticată de a obține, prin hârtii, ceea ce n-a reușit cu tancurile, notează Focus.ua.