Ce s-a ales de Flota rusă de la Marea Negră după aproape cinci luni de război

Marina rusă este pe hârtie a doua cea mai puternică din lume, în mare parte datorită flotei sale de submarine nucleare. Cu toate acestea, se pare că nu reuşeşte să se impună în războiul dus de Vladimir Putin împotriva Ucrainei, reducându-şi recent semnificativ operaţiunile în faţa unui adversar cu capacităţi navale mult inferioare, comentează Naval News.

O mare parte din nordul Mării Negre este acum de facto o zonă interzisă pentru navele militare ruseşti, aspect care a contribuit cel mai probabil la decizia Moscovei de a-şi retrage trupele de pe Insula Şerpilor.

Un factor major în renunţarea la acest obiectiv strategic situat la 45 de kilometri de Gurile Dunării şi cucerit de ruşi încă din primele zile ale războiului îl poate reprezenta dotarea Ucrainei cu rachete antinavă Harpoon. Însă intrarea în luptă a acestor rachete de ultimă generaţie nu explică complet eşecul de până acum al Rusiei în a menţine controlul asupra nordului Mării Negre.

În primele zile ale războiului din Ucraina, Marina rusă domina partea de nord a Mării Negre cuprinsă între Peninsula Crimeea şi Insula Şerpilor. Odată cu cucerirea Insulei Şerpilor, Flota rusă de la Marea Neagră a instituit o blocadă şi a ameninţat constant cu o debarcare lângă Odesa. Deşi debarcarea nu a mai avut loc în patru luni şi jumătate de război, navele militare ruseşti au reprezentat un pericol permanent, efectuând patrule, colectând informaţii, blocând vasele comerciale şi lansând atacuri spre teritoriul ucrainean.

Însă scufundarea crucişătorului „Moskva”, nava amiral a Flotei ruse de la Marea Neagră, a reprezentat o lovitură dură care a început să schimbe configuraţia pe mare. O mândrie a Marinei ruse, considerată ca având o apărare antirachetă respectabilă, „Moskva” a fost trimisă pe fundul mării, la jumătatea lunii aprilie, de doar două rachete antinavă Neptun de fabricaţie ucraineană lansate de pe uscat. Astfel, Marina rusă şi-a pierdut cheia dominaţiei sale în Marea Neagră, care oferea o umbrelă de apărare aeriană celorlalte nave şi soldaţilor lăsaţi pe Insula Şerpilor. Scufundarea crucişătorului „Moskva”, un caz de studiat în academiile militare, a distrus sentimentul de invulnerabilitate al Marinei ruse şi a indus o stare de reticenţă în rândul strategilor militari de la Moscova în privinţa asumării unor riscuri în Marea Neagră.

Ruşii susţin că „Moskva” (în imagine) s-a scufundat în urma unui incendiu

Incursiunile ruşilor în apropierea coastei ucrainene au continuat, probabil pentru a transmite mesajul că Rusia nu se teme, dar într-un tipar diferit, cu o rază de activitate şi operaţiuni mai reduse, în general pe lângă Crimeea. În aceste condiţii, ucrainenii au constatat că dronele Bayraktar TB2 primite din partea Turciei ar putea fi folosite împotriva soldaţilor ruşi rămaşi oarecum de izbelişte pe Insula Şerpilor. Apărarea antiaeriană de pe insulă, alcătuită din sisteme Tor şi Pantsir, nu putea ţine la distanţă dronele, în timp ce contraatacurile ucrainenilor deveneau tot mai îndrăzneţe, lovind grav vase de debarcare, o navă de suport logistic şi un elicopter militar Mi-8 în timp ce aducea soldaţi. Însă cea mai importantă lovitură dată de ucraineni a fost cea împotriva remorcherului „Vasili Bleh”, care a fost scufundat pe 17 iunie în pofida faptului că era apărat de un sistem de rachete Tor.

Însă rachetele Harpoon, primite recent de Ucraina din partea Danemarcei, au făcut diferenţa în atacul asupra remorcherului rusesc, după care au fost folosite împotriva unor platforme de foraj din Marea Neagră echipate cu sisteme de supraveghere.

Într-un final, în urma acestor pierderi grele, Rusia a abandonat Insula Şerpilor pe 30 iunie. În pofida discursului Moscovei precum că ar da semne de „bunăvoinţă” în cazul retragerii de pe insulă, a fost de fapt vorba de o victorie pentru dronele şi rachetele folosite de ucraineni, inclusiv pentru sistemele Harpoon, care au făcut aprovizionarea trupelor ruseşti extrem de riscantă.

Steagul ucrainean reinstalat pe Insula Şerpilor

În prezent, Marina rusă navighează mult mai puţin în Marea Neagră şi departe de coasta ucraineană, evitată chiar şi de fregatele din clasa Amiral Grigorovici. Navele amfibii sunt ţinute în cea mai mare parte a timpului în port, în timp ce operaţiunile ofensive sunt limitate la lansări de rachete de croazieră, în general de pe submarine. În acelaşi timp, Rusia continuă să impună o blocadă efectivă asupra porturilor ucrainene cu ajutorul unor corvete înarmate cu rachete şi bărci de patrulare care operează mult mai la sud, aproape de România.

Toate aceastea nu înseamnă că Flota rusă la Marea Neagră este deja slăbită, dar cert este că are deocamdată un rol aproape pasiv în faţa ameninţării reprezentate pentru ea de rachetele Harpoon şi alte sisteme de artilerie utilizate de ucraineni, conchide Naval News.

În aceste condiţii, armata ucraineană apreciază că riscul unei operaţiuni amfibii este puţin probabil, dar încă persistă.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Comandamentului Operaţional Sud al armatei ucrainene, ruşii dispun în prezent în Marea Neagră de opt nave, printre care două sumbarine şi un vas mare de aterizare. Ameninţările de atacuri cu rachete continuă, dar o operaţiune amfibie este puţin probabil, nu şi anulată, a declarat Vladislav Nazarov.