Armata rusă nu mai este cea greoaie din 2022. NATO nu mai poate ignora eficiența tot mai mare a artileriei lui Putin

Dacă la începutul războiului din Ucraina Rusia părea să se împiedice în propria birocrație militară, astăzi, lucrurile arată radical diferit. Armata rusă a învățat din greșeli și a trecut printr-o adaptare tehnologică și operațională care îi face loviturile tot mai precise și rapide. Iar asta nu mai poate fi ignorat de NATO.

În primele luni ale invaziei, rușii loveau ținte cu întârzieri de ore întregi, rateu strategic care permitea trupelor ucrainene să se retragă sau să se regrupeze fără pierderi majore. Conform analizelor făcute de experți occidentali, unele atacuri cu rachete tactice erau executate după patru ore de la identificarea țintei — un decalaj incompatibil cu realitatea de pe câmpul de luptă modern.

Problemele veneau din mai multe direcții: drone puține și ineficiente, o rețea de sateliți învechită, un sistem de comandă rigid, cu reflexe sovietice, și o lipsă generalizată de coerență între nivelurile de comandă. De multe ori, unitățile rusești nu aveau acces la tehnologia care le-ar fi permis să centralizeze și să exploateze datele de recunoaștere. Dar toate acestea s-au schimbat.

Tehnologia și doctrina, rescrise sub presiune

În 2023, Rusia a reușit să crească producția de drone de recunoaștere, cum este cazul Orlan-10, de peste 50 de ori, potrivit agenției TASS. Astăzi, sute de drone operează simultan, oferind o imagine aproape completă a frontului. Aceste sisteme ISR (intelligence, surveillance, reconnaissance) lucrează integrat, furnizând informații în timp real despre pozițiile ucrainene.

Drept rezultat, artileria rusă poate executa lovituri rapide, coordonate, și tot mai precise — de la rachete Iskander la bombe ghidate care vizează infrastructura din spatele liniei frontului.

În paralel, Moscova a ajustat și doctrina de luptă. Artileria nu mai operează doar în stilul clasic, bazat pe cantitate. Acum, accentul este pus pe mobilitate, dispersare și reacție rapidă. Comandanții au fost dotați cu sisteme precum Streleț, care integrează datele din teren într-un tablou operațional coerent și ușor de exploatat. Chiar și tehnologia civilă, cum ar fi aplicațiile de mesagerie precum Discord, a fost adaptată pentru a facilita coordonarea în timp real.

NATO se uită cu atenție

Pentru NATO, această transformare înseamnă mai mult decât o adaptare a tacticii de luptă. Înseamnă o schimbare de paradigmă. În fața unui adversar capabil să lovească rapid și cu precizie, forțele aliate trebuie să învețe să opereze dispersat, să se miște constant și să evite formarea unor ținte ușor detectabile.

"Rusia nu mai e armata greoaie de la începutul conflictului", avertizează Federico Borsari, expert în tehnologie militară la Center for European Policy Analysis. „Adversarul învață și se adaptează, iar NATO trebuie să țină pasul.”

Dincolo de câmpul tactic, e și o bătălie industrială. Rusia produce artilerie și muniții într-un ritm alarmant pentru Vest. De aceea, o linie de apărare este și sancționarea și blocarea accesului Moscovei la tehnologie occidentală — în special componentele critice pentru dronele și munițiile de precizie.

Occidentul nu mai poate trata războiul din Ucraina ca pe o poveste despre haosul unei armate învechite. Transformarea militară a Kremlinului obligă NATO la vigilență, adaptare și, mai ales, la recunoașterea unui adevăr inconfortabil: avantajul tehnologic nu mai este, prin definiție, de partea Vestului.