Analiză Jerusalem Post: Strategia de război cu bătaie lungă a lui Putin e menită să fie învingătoare. Ce se poate face pentru a o anula?

În acest stadiu al războiului, contraofensiva militară este unica opţiune tangibilă de a alunga forţele armate ale lui Putin din Ucraina, scrie Benjamin Weinthal, jurnalist Jersualem Post, de la Fundaţia pentru Apărarea Democraţiilor.

10 zile au trecut de la invazia Ucrainei de către regimul lui Putin - din punct de vedere militar, războiul Rusiei este o notă de subsol în materie de timp. Strategia cu bătaie lungă a Rusiei este menită să iasă învingătoare - ce se poate face pentru a o anula?

Contrar analizelor despre grijile lui Putin în legătură cu perspectiva unor înfrângeri devastatoare şi un carnaj uman de proporţii, liderul rus este dispus să-şi folosească trupele drept carne de tun ca să-şi împlinească ambiţiile neoimperialiste.

 Istoricul militar şi fostul ofiţer în domeniul contraspionajului la Agenţia de Securitate Naţională din SUA John R.  Schindler a captat stadiul calendarului de război al lui Putin: „După Twitter, armata rusă arată ca o gloată confuză şi dezordonată înclinată la beţii şi jafuri. În aceeaşi stare erau şi când au ajuns la Paris în 1814, şi când au capturat Berlinul în 1945. Să nu vă grăbiţi să deduceţi prea multe din asta. Aşa sunt ruşii în război, asta fac ei”.

Decizia lui Putin de anexare a Crimeei a fost înţeleasă pe baza modelului raţional predominant occidental conform căruia Putin e smintit şi astfel o strategie a sancţiunilor sufocante care să pună maximă presiune asupra economiei va duce la o inversare a jingoismului (naţionalism beligerant-n.red) său.

Bill Roggio, de la Fundaţia pentru Apărarea Democraţiilor, a scris săptămâna trecută într-un articol publicat în Daily Mail: „Simpatia pentru apărătorii copleşiţi numeric şi militar ai Kievului a condus la o atitudine de exagerare a piedicilor ruseşti, apreciind greşit strategia Rusiei, şi chiar la afirmaţii nefondate ale unor psihanalişti amatori cum că Putin şi-ar fi pierdut minţile.

Dimpotrivă, o analiză ceva mai obiectivă arată că probabil Rusia ar fi vrut o lovitură rapidă, dar că, de fiecare dată, a avut planuri bine puse la punct ale atacurilor ulterioare dacă acţiunile iniţiale s-ar dovedi insuficiente”.

Roggio, care a slujit ca semnalizator şi infanterist în armata SUA, având reputaţia unui expert militar de vârf, a mai notat: „Nimeni nu ştie cu siguranţă, însă acţiunile lui Putin par a fi acelea ale unui adversar rece şi calculat. Respingând decizia lui de a invada Ucraina ca o formă de nebunie este practic o scuză de a ignora motivaţiile probabile şi acţiunile viitoare”.

Nu este deloc exclus ca invaziile următoare ale lui Putin  să vizeze Polonia, Moldova, România, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Cehia şi statele baltice.

Occidentul şi alianţa militară NATO s-au împăcat în mare parte cu absorbţia ilegală a teritoriilor ilegal confiscate în 2008 din Georgia, precum şi Crimeea din Ucraina, în 2004. Nu e niciun dubiu că Putin simte miros de sânge, în timp ce de mult timp priveşte Occidentul şi NATO drept nişte fiare plăpânde, grav epuizate şi slăbite, incapabile cu adevărat să muşte.

Merită menţionat faptul că forţele armate ale lui Putin au avut un rol decisiv în salvarea dictatorului sirian Bashar Assad de înfrângerea probabilă. Nu au lipsit deloc crimele de război efectuate de puterea aeriană a lui Putin în timpul campaniei militare menită să zdrobească revolta populară faţă de Assad. Bilanţul morţilor războiului civil sirian depăşeşte 500.000 de oameni.

Putin nu a plătit preţul crimelor împotriva umanităţii din Siria unde a format o alianţă militară cu Republica islamică a Iranului (potrivit SUA) - printre sponsorii de vârf ai terorismului de stat - şi mişcarea teroristă libaneză Hezbollah.

Deşi sancţiunile au putere şi au o utilitate reale să provoace suferinţă intensă lui Putin, în acest stadiu al conflictului o contraofensivă militară este unica opţiune tangibilă de a alunga forţele lui Putin din Ucraina - şi să blocheze aventurismul militar viitor al lui Putin.

 Zelenki, curajosul preşedinte al Ucrainei tocmai a afirmat nevoia imperioasă a ţării sale pentru o zonă de excludere de zbor deasupra Ucrainei.

NATO, o alianţă militară în mare parte europeană formată în scopul de a ţine piept Rusiei sovietice, a respins apelul disperat al lui Zelenski. Răspunsul lui potrivit căruia „autohipnoza celor slabi şi neîncrezători” a arătat că „nu toată lumea socoteşte că străduinţa pentru libertate este obiectivul numărul unu al Europei”.

„Toţi cei care vor muri de azi încolo vor muri din cauza voastră. Din pricina slăbiciunii voastre, a lipsei voastre de unitate”, a adăugat Zelenski. El a obiectat împotriva ideii că intervenţia NATO ar putea provoca şi mai multă beligeranţă din partea regimului din Rusia.

Blocul comunitar format din 27 de state-membre a promis duminica trecută să furnizeze avioane de luptă Ucrainei. „Vom livra arme şi chiar avioane de luptă. Nu vorbim doar de muniţie, ci oferim cele mai importante arme de mers la război”, a spus şeful diplomaţiei europene Josep Borrell.

Promisiunea s-a dovedit retorică goală, scrie analistul JP. Marţi, UE şi naţiunile membre au dat înapoi/ Totodată, UE nu e pregătită să accepte Ucraina - care ar fi mai mare ţară din UE. Toate acestea ne ajută să înţelegem de ce politica moale de împăciuire faţă de Putin guvernează în continuare în mare parte relaţiile dintre UE şi Rusia.