A murit Valeri Poliakov, cosmonautul care deține recordul pentru cea mai lungă misiune în spațiu

Valeri Poliakov, cosmonautul rus care deține recordul pentru cea mai lungă călătorie în spațiu, a murit la vârsta de 80 de ani.

Valeri Poliakov a petrecut 437 de zile întregi orbitând Pământul între 1994 și 1995, pe stația spațială Mir, informează BBC.

Cosmonautul a lucrat la experimente pentru a vedea dacă oamenii și-ar putea menține sănătatea mintală dacă ar face o călătorie lungă pe Marte.

Testele au constatat că nu a existat nicio afectare a funcției sale cognitive ca urmare a expediției sale de 14 luni în spațiu.

Moartea lui Poliakov a fost anunțată de agenția spațială rusă, care i-a folosit titlurile onorifice, printre care erou al Uniunii Sovietice și pilot-cosmonaut al URSS.

Cauza morții lui Poliakov nu a fost dezvăluită.

Agenția Roscosmos a adăugat într-o postare Telegram că cercetările lui Poliakov au ajutat să demonstreze că corpul uman ar putea face față zborurilor dincolo de orbita Pământului, în spațiul îndepărtat.

Valeri Poliakov s-a născut în 1942 la Tula, un oraș la sud de Moscova, calificându-se mai întâi ca medic și apoi devenind cosmonaut.

A fost lansat în prima sa misiune în august 1988, petrecând opt luni pe orbită.

Zborul său, șase ani mai târziu, i-a adus lui Poliakov recordul pentru cea mai lungă călătorie în spațiu, care rămâne în vigoare și astăzi.

Poliakov a trăit și a lucrat la stația spațială Mir din 8 ianuarie 1994 până în 22 martie 1995, orbitând Pământul de peste 7.000 de ori.

Mai târziu, a spus că durata călătoriei a fost echivalentul călătoriei către Marte și înapoi.

La întoarcerea sa la sol, se spune că rusul a refuzat să fie scos de echipajele de ajutor din capsulă, ceea ce este o practică obișnuită pe măsură ce astronauții se reaclimatizează la gravitația de pe Pământ.

În schimb, a ieşit pe picioarele sale, dar a fost susținut de cei din jur.

Stația spațială Mir a fost trimisă pe orbită în 1986, mai întâi sub controlul Uniunii Sovietice și mai târziu al Rusiei.

Lansat în timpul Războiului Rece, satelitul de 135 de tone a fost folosit prin cooperare de Uniunea Sovietică și SUA, în ciuda tensiunilor politice de lungă durată.

Stația spațială s-a dovedit esențială în dezvoltarea unei înțelegeri a modului în care oamenii ar putea trăi și lucra în spațiu, înainte de a fi retrasă din uz în 2001 și prăbușită controlat în ocean.