Vladimir Socor: Invadarea Ucrainei ar aduce Rusiei mai multe pierderi

Rusia nu va ataca Ucraina, iar administraţia Biden emană o abordare isterică a posibilităţii invaziei, ceea ce dăunează Ucrainei, inclusiv pe plan economic. Totodată, nu este exclus că armata rusă „va muşca” din teritoriul ucrainean, posibil, în regiunea Azov, a declarat Vladimir Socor, analist de la Fundaţia Jamestown, în cadrul dezbaterii publice de la a IPN „Ucraina ca scop final sau ca punct de pornire? Locul rezervat Moldovei”.

Pentru ca invazia să nu se întâmple, ţările cu care Ucraina are acorduri bilaterale în domeniul defensiv trebuie să consolideze capacităţile ei de apărare nu în condiţiile unui post-factum, ci chiar acum, pentru a descuraja exerciţiul şi a crea premise pentru ca plata pentru aventură să fie cât mai mare.

Expertul a asemuit actuala criză cu cea Berlinului, când din 1958 până în 1961, fosta URSS a reuşit să determine foştii aliaţi să părăsească Berlinul de Vest şi să recunoască drept stat independent fosta zonă de ocupaţie sovietică. În schimb, Vestul a acceptat Zidul de la Berlin - acesta a fost compromisul.

„Atunci în Germnia staţionau 300 de mii de armată americană, iar Germania avea o armată de 200 de mii. Acum, în aprilie 2021, Rusia a concentrat trupe la hotarele Ucrainei cu scopul de a impune Ucrainei aplicarea acordurilor de la Minsk. Criza a intrat în actuala ei fază în noiembrie2021, când din ucraineană a devenit general-europeană. Rusia a extins cererile ei la nivel central- şi est-european, antrenând întreaga Alianţă Nord-Atlantică.”.

Totodată, spune analistul, concentrarea trupelor se adresa şi SUA, pentru a le face să influenţeze Ucraina să accepte acordurile de la Minsk. Acestea presupun un statut special pentru teritoriile ocupate din Donbas/Luhansk şi crearea unui stat în statul ucraineană, cu armată, politică externă proprii, relaţii cu Rusia, ocolind Kievul, securitate proprie, tribunale, partide, preşedinţi, parlament, guvern propriu... După ce timp de7 ani n-a reuşit să impună Ucrainei acordurile de la Minsk, Kremlinul vrea să facă acest lucru cu mâini americane, consideră expertul.

Începând cu luna noiembrie, Rusia ţinteşte întregul sistem euroatlantic şi situaţia e comparabilă cu criza Berlinului, afirmă Vladimir Socor. „Apare întrebarea: de ce Rusia a extins obiectivele sale, în mare parte noi, fără precedent? Cred că ruşii profită de slăbiciunea şi incompetenţa demonstrată de administraţia Biden. În mare parte, diriguitorii politicii externe din actuala administraţie sunt moşteniţi din administraţia Obama, pe care Rusia a învăţat să nu o respecte. Россия ее не уважает. Aceasta este o componentă importantă a mentalităţii ruseşti. Rusia consideră a că аvenit momentul să inverseze extinderea NATO care a avut loc în perioada 1997 – 2004”.

Cât priveşte acţiunile militare directe împotriva Ucrainei, expertul consideră că, în pofida retoricii ultimative, Rusia nu va ataca Ucraina pentru că ar avea de pierdut mult mai mult decât de câştigat. „Întâi şi-ntâi pentru că ar înceta negocierile strategice între Rusia şi Occident, în care Rusia speră să obţină schimbarea sistemului global de securitate, iar regimul are nevoie de victorii, pentru a le folosi pe plan intern. Într-al doilea rând, Rusia ar sângera puternic în Ucraina. După o eventuală înfrângere a armatei ucrainene, ar urma o fază prelungită de rezistenţă naţională. Rusia nu-şi poate permite aşa ceva, inclusiv din considerente economice”.

Cât priveşte Moldova, expertul Fundaţiei Jamestown consideră că acest teritoriu este avantajat chiar şi prin faptul că nu are hotar comun cu Rusia. Autorităţile trebuie să se consacre plenar reformelor, care patinează de 30 de ani. „Lipsa unui hotar comun îi acordă ţării liniştea necesară reformelor. Cu venirea preşedintei Maia Sandu şi a Guvernului PAS Republica Moldova are şansa să valorifice nevecinătatea geografică cu Rusia”, a opinat expertul.

Dezbaterea publică la tema „Ucraina ca scop final sau ca punct de pornire? Locul rezervat Moldovei”, organizată de IPN, a fost ediţia a 223-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, susţinut de către Fundaţia germană „Hanns Seidel”.