Viaţa copiilor din „Arrivederci“ bate filmul lui Jereghi

Băiatul cu ochii trişti care a interpretat rolul principal în celebra peliculă, trăieşte departe de larma festivalurilor şi ceremoniilor de premiere. Uitat de lume, a rămas după filmări cu doar o diplomă şi o bicicletă.

Povestea a doi copii rămaşi singuri acasă după ce mama lor a plecat „la Italia“ a zguduit o lume întreagă, filmul culegând zeci de premii internaţionale şi fiind proiectat inclusiv în Parlamentul European. Unii au plâns în hohote cu gândul la propriii copii abandonaţi, alţii au văzut prin ochii personajelor mizeria în care ne zbatem. Puţini ştiu însă că Ion Babenco şi sora lui Mihaela, protagoniştii lungmetrajului „Arrivederci“, trăiesc o dramă şi în realitate. Micii actori stau în sărăcie şi nu sunt nici pe departe faimoşi.

Ionel are acum 12 ani. L-am găsit timid, cu ochii plecaţi, stând pe lejanca din modesta lor casă din Butuceni, Orhei. Nu se vede nici erou, nici actor. Ştie doar că a jucat într-un film cu un subiect trist. Nu are idee de furorile pe care le-a făcut filmul, dar şi interpretarea sa.

„N-am copt niciodată pâine“

Au trecut cinci ani de la filmări, însă ţine minte şi acum ziua când în clasa lui a intrat regizorul Valeriu Jereghi. Căuta un băiat potrivit pentru filmul său. Nu ştie de ce l-a ales anume pe el. „La început a fost greu. Nu mă temeam de cameră, dar nu ştiam cum să mă comport corect“, îşi aminteşte băiatul. Se laudă că nu era la prima experienţă în ale actoriei. Înainte de „Arrivederci“, a mai apărut în două spoturi sociale.
Despre rolul său, nu vrea să povestească prea multe. „N-am copt niciodată pâine singur. Am văzut numai cum o face mama“, recunoaşte el. În schimb, a vândut suvenire turiştilor la Orheiul Vechi. „Se fac uşor, pot să meşteresc chiar şi patru timp de-un ceas“, spune băiatul.

După „Arrivederci“, s-a mai filmat în două videoclipuri. În rest, duce o viaţă obişnuită – merge la şcoală, se joacă pe uliţele satului împreună cu sora sa. Mihaela avea doar cinci ani când a jucat rolul fetiţei îngrijite de fratele său, care-i ţinea loc şi de mamă, şi de tată. Acum este elevă în clasa a treia. Între timp, familia lor s-a mărit cu doi băieţi gemeni – Pavel şi Eduard (3 ani). 

Blamaţi pentru că s-ar fi îmbogăţit

Mama copiilor, Valentina, spune că după premiera filmului a ajuns în gura lumii.

„Credeau că ne-am îmbogăţit. Profesorii chiar m-au certat că nu donez o parte din banii primiţi în fondul şcolii. Ce să donez, oameni buni?!“, întreabă ea retoric. Într-adevăr, viaţa eroilor din Butuceni e grea, gospodăria lor e mică şi sărăcăcioasă, iar singurul lor venit este salariul tatălui, angajat pe post de santinelă la Penitenciarul din Brăneşti.

Că fiul ei este talentat, Valentina ştie de la toţi oaspeţii care le-au trecut pragul. „A fost pe la noi ministrul Culturii, europarlamentari. Mulţi turişti intrau pur şi simplu să-l vadă pe Ion şi să-l felicite“, povesteşte femeia. L-ar da la o şcoală de actorie, dar nu-şi permite. „Noi nu suntem oameni bogaţi. Acum nu avem posibilitate să-l trimitem la învăţat, poate pe viitor“, spune ea îngândurată.

„La început, Ionel nu voia să se filmeze nici în ruptul capului. Valeriu l-a convins. I-a promis o bicicletă mai frumoasă şi mai bună decât cea pe care o avea. A primit şi o diplomă pentru cel mai bun actor. Trofeul l-am văzut doar atunci când i-a fost înmânat, pe urmă l-au luat. Nici nu mai ştiu pe unde e. Mihaela a primit în dar o păpuşă, dar n-o mai are demult. I-au stricat-o colegele de joacă în aceeaşi zi“, îşi aminteşte mama celor doi copii.

„Mizerii şi scorneli“

Nu se încumetă să vorbească deschis despre onorariul copiilor pentru film. Menţionează doar că suma a fost mică, de câteva sute de lei. Ne asigură însă că nu e supărată pe nimeni. Nu cerşeşte ajutor şi spune că familia reuşeşte să se descurce, chiar dacă îi este greu.

Banii s-au dus pe lucruri neînsemnate. Nici nu mai ţine minte pe ce i-a cheltuit. Au revenit în scurt timp la problemele lor cotidiene, iar cele câteva zile în care s-au simţit oameni vestiţi s-au scurs repede. Acum nu mai vine nimeni să-l bată pe umăr pe Ion, niciun turist şi niciun demnitar. Singurul lucru care i-a rămas ca amintire este un disc lăsat de regizor cu filmul în care el este eroul principal. Dar pentru că televizorul s-a stricat, acesta nu-i mai foloseşte la nimic.

Regizorul filmului „Arrivederci“ susţine că nu a uitat de familia Babenco. „De Crăciun, voi merge să le duc daruri copiilor. Păstrez legătura şi cu părinţii“, ne asigură Valeriu Jereghi. El precizează că această peliculă i-a adus 15 trofee, însă refuză să vorbească despre remunerarea actorilor neprofesionişti din film, motivând că s-au vehiculat multe „mizerii şi scorneli“, care l-au afectat profund.

Despre migraţie şi dorul de părinţi

Filmul artistic „Arrivederci“ prezintă drama unui copil de şapte ani care a rămas singur acasă cu sora lui mai mică, mama lor fiind plecată la muncă peste hotare. Băiatul este cel care are grijă de gospodărie – spală, găteşte, face curat. Premiat la numeroase festivaluri, filmul a fost proiectat în Parlamentul European şi a cules aplauze în mai multe capitale în cadrul unui turneu european.
În 2009, Valeriu Jereghi a vândut drepturile de distribuire pentru următorii 15 ani companiei italiene „Francesco Gagliardi Production“.