Soluţia gestionării deşeurilor din Chişinău: 2 lei lunar

Resturile menajere produse în municipiul Chişinău reprezintă o problemă gravă, care ar putea fi gestionată cu implicarea fiecărui locuitor. Mai mult decât atât, soluţia ar fi una extrem de ieftină - doar 2 lei pentru fiecare persoană.

Vladimir Iacovlev, naturalist cu experienţă în acest domeniu, ne vorbeşte cum putem rezolva problema gestionării deşeurilor menajere, fără a le transporta la groapa de gunoi din satul Ţînţăreni.

Domeniul mediului, în opinia lui Vladimir Iacovlev, cercetător ştiinţific la Institutul de Ecologie şi Geografie din cadrul Academiei de Ştiinţe din Moldova, stă la baza dezvoltării ţării. Naturalistul a făcut un calcul matematic, pornind de la numărul estimativ al locuitorilor oraşului Chişinău - 600.000. Potrivit specialiştilor, fiecare locuitor produce pe zi până la trei kg de deşeuri. Astfel, reiese că în Chişinău apar zilnic 1.800 de tone de deşeuri. Dacă înmulţim aceste tone la 365 de zile ale unui an obţinem 657.000 tone de deşeuri menajere produse anual în Chişinău.

Gunoiul nu trebuie dus la Ţînţăreni

„Din cele 657.000 tone de deşeuri, 60% sunt substanţe organice. Deşeurile solide din Chişinău sunt adunate în aproximativ 300 de puncte de colectare. De acolo, sunt transportate la fosta mină Purcel. Până în anul 2011 aceste deşeuri se duceau la Ţînţăreni, unde este un poligon făcut fără voia oamenilor”, explică Vladimir Iacovlev. El consideră că reluarea transportului de deşeuri la groapa de gunoi din Ţînţăreni ar fi „o încălcare a drepturilor omului, a dreptului de a avea condiţii normale în spaţiul său de viaţă”.

La cele 657.000 tone de deşeuri solide se mai adaugă 75.000 tone de nămol produse anual la staţia de epurare a apelor reziduale. „Aceste 75.000 tone de nămol au conţinutul de umiditate mai mare de 92%, iar restul procentelor constituie 6.000 tone de masă solidă, care absoarbe foarte multă apă şi care se evaporă foarte greu pe o perioadă de trei luni. În rezultat, produc un miros insuportabil”, explică naturalistul. Tot el aminteşte că mirosul a dispărut de trei ani, deoarece este utilizată o tehnologie internaţională. Aceasta presupune îngheţarea nămolului în saci ecologici şi evacuarea ulterioară.

„Internalizarea externalităţilor”

Vladimir Iacovlev reaminteşte că până în anii 1997-1998 la nivel mondial a existat un principiu numit „internalizarea externalităţilor”. „Acesta presupunea că întreprinderea care producea gunoi era obligată să răspundă de gestionarea lui. În acest context, de ce locuitorii satului Ţînţăreni ar trebui să suporte mirosul şi incomoditatea gunoiului produs de locuitorii Chişinăului?”, se întreabă Iacovlev. „Societatea este responsabilă pentru această bombă ecologică creată. Nu comportamentul individualizat al oamenilor crează aceste probleme, dar comportamentul lor ordonat, administrat. Iar un comportament administrat începe cu legea”, a adăugat naturalistul.

Ce ar trebui să facem?

Soluţia propusă de Vladimir Iacovlev presupune selectarea gunoiului şi crearea unui atelier de reciclare a hârtiei, sticlei şi a deşeurilor din plastic. De asemenea, el menţionează că toate materialele de construcţie pot fi reciclate. Astfel, întreprinderea de reciclare a deşeurilor ar crea şi locuri de muncă. Tot el menţionează că pentru funcţionarea acestei întreprinderi, deşeurile trebuie separate. „De aceea, va fi necesar să ne adresăm Consiliului Municipal Chişinău, cu iniţiativa de a face regulă în deşeurile solide din oraş. Dacă vom primi o hotărâre pozitivă, va începe organizarea separată a deşeurilor. Noi toţi, cei aproximativ 600.000 de cetăţeni ai capitalei, nu avem cultura de a separa deşeurile, aşa cum procedează lumea civilizată. Astfel, va trebui să găsim oameni care vor fi nevoiţi să selecteze cu mâna fiecare deşeu adunat la cele 300 de puncte de colectare din Chişinău”, explică Vladimir Iacovlev. 

În acest mod, dacă împărţim cele 657.000 tone de deşeuri solide produse anual la cele 300 de puncte de colectare a deşeurilor din oraş, obţinem câte 2.190 de tone. Persoana care se va ocupa de selectarea deşeurilor va trebui să primească şi un salariu. „Să zicem că, după posibilităţile oraşului Chişinău, noi putem să îi dăm un salariu anual de 50.000 de lei. Asta înseamnă cam 4.000 de lei lunar. Aşa începem să selectăm şi să schimbăm complet tehnologia salubrizării. În cazul celor 300 de puncte primare de colectare a deşeurilor solide, deschidem 300 de locuri de muncă”, mai spune naturalistul. În special, adaugă el, ar putea fi angajaţi oameni cu venituri mici, care locuiesc în suburbiile oraşului. Soluţia mai presupune crearea condiţiilor favorabile şi asigurarea cu echipament special a lucrătorilor.

De unde luăm bani?

Calculele lui Vladimir Iacovlev nu se opresc aici: 300 de persoane, care vor lucra la cele 300 de puncte de colectare a deşeurilor din capitală, vor fi salariate fiecare cu câte 50.000 de lei anual. Suma totală ajunge, astfel, la 15 milioane de lei anual. „Primăria ne va spune că nu are această sumă. În acest caz, ne vom adresa locuitorilor, care sunt producătorii gunoiului. Împărţind cele 15 milioane de lei la 600.000 de locuitori obţinem câte 25 de lei anual sau 2 lei lunar pentru fiecare persoană. În acest fel, se modernizează întregul sistem al deşeurilor”, concluzionează Vladimir Iacovlev. Tot el consideră că ONG-urile de profil, mass-media de mediu ar trebui să înţeleagă că „adevărul în protecţia mediului este însoţit de un singur atribut - cel ştiinţific - şi nu se încadrează efectiv în relaţiile cu puterea, adică nu pot fi îmbinate”.

2 lei 

trebuie să achite fiecare chişinăuian lunar pentru gestionarea deşeurilor, spune Iacovlev.

Noi toţi, cei aproximativ 600.000 de cetăţeni ai Chişinăului, nu avem cultura de a separa deşeurile, aşa cum procedează lumea civilizată.   Vladimir Iacovlev, naturalist