Rusia: şomerii care refuză angajarea riscă munca forţată

În Rusia se discută zilele acestea transformarea muncii dintr-un drept într-o datorie, precum în perioada sovietică. Şomerii care refuză să se angajeze pe locurile de muncă oferite de autorităţi vor risca să fie condamnaţi la muncă forţată, conform unor propuneri legislative, se arată într-o analiză ITAR-TASS.

Încercarea de a obliga cetăţenii să muncească sub ameninţarea unei sancţiuni penale, aşa cum se întâmpla în Uniunea Sovietică, are totuşi puţine şanse de reuşită în Rusia contemporană, în primul rând din cauza actualei constituţii şi a tratatelor internaţionale aflate în vigoare. Însă legislatorii ruşi fac presiuni în aceste zile pentru a rezolva problema celor care beneficiază de ajutoare sociale fără să se angajeze.

O idee de la Sankt Petersburg

Recent a apărut ideea că ruşii care nu se angajează vreme de 6 luni de zile, deşi au beneficiat de oferte de muncă în această perioadă, ar trebui să fie condamnaţi la muncă forţată pe perioade de până la 12 luni. Adunarea legislativă din Sankt Petersburg urmează să transmită Dumei de Stat de la Moscova mai multe amendamente la legile federale, care urmează să fie modificate în acest sens. Însă transformarea şomerilor în infractori va necesita şi o serie de amendamente la Constituţia Federaţiei Ruse, astfel încât munca să nu mai fie definită ca un drept, ci ca o datorie a fiecărui cetăţean. Propunerile de la Sankt Petersburg nu vor face obiectul noii legislaţii persoanele sub 18 ani, persoanele cu handicap, femeile gravide, mamele cu copii sub 14 ani, membrii clerului şi alte câteva categorii de persoane.

Un şomaj îngrijorător

Conform estimărilor oficiale ale premierului adjunct Olga Golodeţ, în Rusia 48 de milioane de persoane sunt angajate, 20 de milioane de persoane muncesc fără a avea acte legale şi 18 milioane de oameni capabili de muncă sunt şomeri.

Legislaţia sovietică sancţiona parazitismul, definit ca „existenţa prelungită a unei persoane majore şi capabile din punct de vedere fizic în baza unor venituri care nu sunt câştigate de ea şi prin evaziunea faţă de îndeplinirea unei munci folositoare din punct de vedere social”. În Uniunea Sovietică a existat o campanie permanentă de combatere a parazitismului între anii 1961-1991. Unul dintre cei condamnaţi pentru parazitism a fost poetul Iosef Brodsky, care a fost condamnat la 5 ani de muncă corecţională în anul 1964, iar mai târziu a fost distins cu premiul Nobel pentru literatură.

Exemplul din Belarus

La începutul lunii aprilie, preşedintele Belarus Aleksander Lukaşenko a promulgat un decret prin care sunt stabilite mai multe măsuri de combatere a parazitismului social. Toţi cetăţenii care nu achită contribuţii sociale pentru mai mult de şase luni, vor fi obligaţi să plătească o taxă specială în valoare de 240 de dolari lunar.

Şefa de catedră de la Academia pentru Relaţii Sociale din Moscova Ecaterina Samrailova a apreciat pentru ITAR-TASS că termenul de parazitism nu îşi are locul într-o societate în care piaţa muncii nu este reglementată: „În Uniunea Sovietică exista un echilibru al resurselor reprezentate de forţa de muncă. Statul garanta angajarea fiecărui cetăţean prin crearea artificială de locuri de muncă, ceea ce menţinea un procent constant de 0% şomaj. Aşa ceva nu mai există în Rusia contemporană”.

O iniţiativă extravagantă

Recenta iniţiativă a legislatorilor din sankt Petersburg este desemnată drept extravagantă de către expertul Aleksandar Safonov. „Rusia a ratificat mai multe acorduri internaţionale referitoare la principalele drepturi sociale ale cetăţenilor. Toate acestea îi acordă fiecărei persoane dreptul de a hotărî cu privire la viaţa sa personală”, consideră Safonov. Acesta mai arată că „Trebuie ţinut seama de faptul că avem mulţi oameni care nu fac parte din sistemul de pensii. Sunt oameni care au muncit acasă, femei care s-au dedicat gospodăriei şi familiei. Aceştia sunt consideraţi şomeri, care nu şi-au găsit un loc de muncă pe o perioadă îndelungată de timp. Pe măsură ce piaţa muncii se dezvoltă, aceste probleme vor fi rezolvate. Legea propusă este pur şi simplu inutilă”.

În ceea ce priveşte exemplul din Belarus, Safonov crede că decretul lui Lukaşneko are un alt scop, diferit de combaterea parazitismului, deoarece doar solicită ca persoanele care nu lucrează dar beneficiază de anumite servicii sociale să plătească o taxă pentru acestea, regulă care există în multe alte ţări.

Munca forţată este interzisă

Expertul Aleksandr Şcerbakov a subliniat faptul că în conformitate cu legislaţia existentă în Rusia, munca forţată este interzisă. „Cel puţin din punct de vedere social şi moral ies la iveală anumite aspecte: există persoane care nu muncesc, dar se bucură de beneficiile sociale la fel ca persoanele care lucrează. Angajatorii sunt cei care achită toate aceste contribuţii sociale. În acelaşi timp oricine, chiar şi cineva care nu a muncit nici măcar o singură zi, va beneficia de aceste servicii sociale”.

18 milioane este numărul şomerilor din Federaţia Rusă