Profesori acasă, învăţăcei peste hotare
0O bursă în străinătate este un vis nu doar pentru studenţi, ci şi pentru dascălii lor. Întorşi în ţară mai mulţi profesori din Moldova ne-au împărtăşit ce au învăţat în universităţile din întreaga lume şi cum încearcă să aplice noi metode de predare în şcolile noastre.
Ion Gumenîi, prodecanul facultăţii de Istorie de la Universitatea de Stat, a avut de două ori şansa să câştige un grant de mobilitate academică. Prima dată, acum trei ani, a ajuns în Lituania cu o bursă Erasmus. „A fost mai mult o etapă de cercetare. Şi colegii, şi profesorii, şi atmosfera de la universitate - totul a fost deosebit, un mod de viaţă pe care l-am cunoscut prima dată“, mărturiseşte profesorul.
Sistemul de învăţământ de la noi este o invenţie moldovenească, susţine dascălul. „O combinaţie sovietico-occidentală. În şcoala lituaniană, de exemplu, se simte educaţia democratică. La cursuri pot să vină doar jumătate din studenţi, însă fiecare are o listă de materiale bibliografice obligatorii, din care 50% sunt în limbi străine. La noi, libertatea profesorului este limitată de capacităţile şi posibilităţile studentului“, mai împărtăşeşte specialistul.
Cel mai mult îl supără statutul pe care a ajuns să-l aibă un profesor în Moldova. „Cum putem vorbi de reforme în Educaţie, când un dascăl nu are o influenţă, un nume, ci doar o leafă mai mică de zece ori decât a unui taximetrist?“, se întreabă prodecanul. Recent, s-a întors de la Iaşi, unde a făcut un stagiu de practică la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“. „Peste Prut, studenţii sunt, în linii mari, la fel ca şi ai noştri. Şi acolo am acumulat experienţă şi, în acelaşi timp, am scăpat de sentimentul de inferioritate“, conchide Ion Gumenîi, care a absolvit Istoria la Iaşi.
PROFESORUL, MEDIATOR DE CONFLICTE
Şi Andrei Curăraru (26 de ani) a mers cu un program de mobilitate academică, doar că tocmai în Africa. El a predat un semestru la filiala ULIM din oraşul Bor din Sudanul de Sud, care, ulterior, a fost reformată în Universitatea Memorială „John Garang“.
„Am avut studenţi deosebiţi: luptători ai armatei pentru eliberarea Sudanului de Sud, funcţionari publici sudanezi şi câţiva absolvenţi ai şcolilor din Kenia. Cea mai mare provocare a fost nivelul diferit de cunoştinţe ale studenţilor. Fiecare dintre ei avea propria viteză, iar pentru mine era important să reuşesc să comunic cu fiecare în parte“, povesteşte tânărul.
Cel mai mult l-a impresionat entuziasmul manifestat de discipolii lui sudanezi, care au ales conştient să înveţe. „Deşi unora le era foarte greu, efortul pe care îl depuneau merită cea mai mare apreciere. Asta în condiţiile în care accesul la sursele de informaţie, internet, chiar şi la hârtie este limitat acolo“, explică profesorul de ştiinţe politice de la ULIM.
A fi profesor în Sudan este un privilegiu. „Studenţii ni se adresau cu apelativul «masta», argou de la «stăpân». Rolul profesorului în această comunitate este de mediator al conflictelor, care sunt destul de frecvente datorită diferenţelor etnice şi tribale“, mai explică Andrei Curăraru, care recunoaşte că s-ar reîntoarce oricând în Africa pentru o nouă experienţă.
SISTEMUL DE LA BOLOGNA, PE HÂRTIE
Mariana Tacu şi Virgil Pâslariuc au făcut studii postuniversitare în Italia, cu granturi Erasmus. Lector la Jurnalism, tânăra profesoară a stat departe de elevii săi mai bine de doi ani, timp în care a trăit experienţa unui doctorat la Universitatea „Alma Mater“ din Bologna. „M-am întors cu o tolbă de idei noi, pe care aştept să le pun în practică. Mă refer la modul dinamic de prezentare a materialului teoretic, care, esenţial, trebuie să capteze atenţia tinerilor. Studenţii italieni, spre deosebire de cei moldoveni au norocul să înveţe în grupuri mici, ceea ce sporeşte calitatea instruirii“, împărtăşeşte Mariana.
Şi Virgil Pâslariuc, profesor la Facultatea de Istorie a USM, susţine că doar formal facem parte din sistemul de la Bologna. „Suntem în continuare tributari ca mentalitate sistemului sovietic de predare-învăţare. În Italia absolvesc doar o treime din studenţi, pentru că acolo universitatea înseamnă selecţie, rămân doar cei mai buni. Dacă la ei studentul cere de la profesor cunoştinţe şi abilităţi, la noi cere şi plăteşte, înainte de toate, notele şi diploma“, apreciază istoricul. ;