Persoanele cu dizabilităţi mintale din Republica Moldova sunt ignorate. „Mă simt ca un cerşetor”

Persoanele cu deficienţe mintale din Republica Moldova continuă să fie private de capacitatea lor juridică şi nu au control asupra propriilor vieţi. Acestea nu pot să se căsătorească, să divorţeze sau să refuze tratamentul medicamentos. Tutorii acestor oameni care ar trebui să fie grijulii şi atenţi, aleg să-i închidă în instituţii speciale şi să cheltuie alocaţiile de dizabilitate în scopuri personale.

Un raport de evaluare cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi din Republica Moldova arată că deşi ţara a înregistrat anumite progrese la acest capitol, multe persoane continuă să fie private de sprijinul necesare pentru a putea fi incluse în societatea moldovenească. Astel, aproape 2.500 de copii şi adulţi cu dizabilităţi mintale sunt obligaţi să trăiască în instituţii segregate, care sunt separate de comunitatea lor. 

Specialiştii susţin că viaţa în astfel de instituţii este un adevărat calvar, iar condiţiile de igienă sunt mizerabile. În plus, violenţa şi abuzul comise de personal şi alţi rezidenţi, inclusiv un număr de cazuri de viol şi avorturi forţate, se raportează periodic. Aceste acţiuni însă nu sunt sancţionate corespunzător. 

Legislaţia naţională acordă putere de decizie tutorilor persoanelor cu dizabilităţi, aceştia însă aleg să plaseze persoanele în instituţii speciale împotriva voinţei lor, folosesc alocaţiile lor de dizabilitate şi controlează patrimoniul celui aflat sub tutelă.

Alexei Borisov, o persoană cu deficienţe intelectuale spune că în luna iunie a participat pentru prima dată la vot, ceea ce l-a făcut să se simtă mândru şi mai responsabil. „Până foarte recent negarea capacităţii juridice a fost utilizată pentru a le refuza persoanelor cu dizabilităţi dreptul la vot. Dar eforturile noastre comune de advocacy au dus la adoptarea unor modificări legislative inovatoare care oferă dreptul la vot în mod egal pentru toate persoanele. În iunie am participat pentru prima dată la alegeri. Am simţit responsabilitatea de a da votul meu pentru o ţară mai incluzivă şi mai corectă faţă de persoanele cu dizabilităţi”, afirmă Alexei.

„Valorez pentru stat mult mai puţin decât orice alt cetăţean”

Raportul realizat de Parteneriatul Naţiunilor Unite conţine o serie de mărturii emoţionante ale persoanelor cu dizabilităţi care îşi povestesc drama. Petru, un bărbat de 50 de ani spune că se simte „ca un cerşetor”.  „Sunt nevoit să mor de foame şi să înghet deoarece toţi banii merg în mâinile tutorelui şi ea cheltuie pe orice cu excepţia necesităţilor mele. Deoarece instanţa nu vrea să examineze cazul meu, am înţeles că valorez pentru stat mult mai puţin decât orice alt cetăţean”, spune Petru. 

Oliver Lewis, directorul executiv al Centrului de Advocacy în domeniul Dizabilităţii Mintale cu sediul la Budapesta a declarat că raportul efectuat de Parteneriatul Naţiunilor Unite trebuie utilizat de politicieni pentru a continua reformele pe care persoanele cu dizabilităţi le merită. 

În prezent, circa 3.500 de copii care au nevoie de un sprijin sporit, inclusiv copii cu dizabilităţi, sunt incluşi în învăţământul general fiind menţionaţi ca şi „copii cu nevoi educaţionale speciale”. Totuşi, aproximativ 1.700 de copii cu deficienţe rămân în instituţii educaţionale separate şi nu li se respectă dreptul la educaţie.