O tânără din Republica Moldova, profesoară de engleză în Mauritius
0Moldoveanca Felicia Belostecinic (20 de ani) poate spune că a ajuns la capătul pământului. Timp de o lună, tânăra, care îşi face studiile în SUA, a predat limba engleză în ţara insulară Mauritius.
După absolvirea ciclului gimnazial la Liceul „Mircea Eliade“ din Chişinău, Felicia Belostecinic şi-a continuat studiile în SUA, în New Orleans. Apoi a dat la facultate la Universitatea din Georgetown din Washington. Anul trecut, când urma cursurile pregătitoare, a aflat de la prieteni despre Learning Enterprises - un program de predare a limbii engleze copiilor, bazat pe voluntariat.
„Colega mea de cameră se pregătea să aplice pentru proiectul din Polonia. M-a îndemnat şi pe mine, iar eu m-am gândit să optez pentru o destinaţie mai exotică“, îşi aminteşte Felicia. Fără să ezite mult, a ales Insulele Mauritius. „Mi-am zis de ce să nu încerc? Nu am nimic de pierdut, ci doar de câştigat impresii noi“, spune cu entuziasm moldoveanca.
INSULA COLORATĂ DE NAŢIONALITĂŢI
În iulie, Felicia împreună cu şapte voluntare din SUA, au ajuns în Mauritius. Prima săptămână au petrecut-o într-o căsuţă pe malul mării. În timpul liber, fetele explorau străzile şi plajele mauritiene. „E o insulă nu prea mare, cu o populaţie de un milion şi jumătate. Îţi trebuie vreo şase ore s-o parcurgi în lung şi-n lat“, menţionează tânăra.
A rămas fascinată de peisajele exotice, dar şi de pieţele locale. „Mauritius este o combinaţie de culturi. Insula fost colonizată de francezi şi olandezi pe rând, a trăit o influenţă engleză, iar în ultimele decenii ţărmurile ei au fost populate de indieni şi chinezi. Pe cât e de pestriţă societatea lor, pe atât e de colorată şi piaţa, care, de fapt, e o societate în miniatură“, povesteşte Felicia.
„ÎNVĂŢAM ÎMPREUNĂ CU ELEVII MEI“
După o săptămână, tânăra s-a mutat la familia-gazdă, în orăşelul Bambus. „Am locuit la o familie indiană foarte primitoare, formată din cinci membri. E neobişnuit să trăieşti alături de nişte persoane pe care, cu două zile în urmă, nici nu le cunoşteai. Şi mai uimitor e faptul că în scurt timp aceşti oameni într-adevăr devin ca o familie pentru tine“, mărturiseşte tânăra, care a păstrat legătura cu familia Balloo.
Cea mai emoţionantă experienţă a fost însă întâlnirea cu elevii. „Am apărut pentru prima dată în faţa a treizeci de pici, care mă cercetau cu ochi curioşi şi aşteaptau să le spun ceva interesant. Aveau între 8 şi 12 ani, vârsta la care copiii sunt activi, entuziasmaţi şi foarte năzbâtioşi“, rememorează voluntara. Felicia începea lecţiile la opt dimineaţa şi le termina la doisprezece ziua. „La început nu aveam niciun plan, improvizam. Nu doar elevii, ci şi eu învăţam ceva nou. Oamenii de acolo vorbesc franceza sau creola, un dialect pe care nimeni dintre noi nu-l înţelegea. Unii copii nu ştiau deloc engleza, alţii legau doar câteva cuvinte. Cu toate acestea, comunicam de minune“, zâmbeşte Felicia.
DOR ŞI VISE
În timpul cursului, care a durat o lună, elevii au îndrăgit-o pe profesoara lor de engleză. „Ne era greu să ne despărţim, m-a cuprins o stare uşoară melancolie. Mi-e dor de elevii mei, de familia-gazdă, de Mauritius, în general“, mărturiseşte Felicia Belostecinic.
Îşi aminteşte cu drag nunta indiană la care a participat, tradiţiile pe care le-a cunoscut, dar şi momentele în care le explica mauritienilor din ce ţară vine. „Realitatea pe care o descoperi trăind printre ei este cu totul alta decât ceea ce scrie în cărţi şi arată în filme despre Mauritius. Mă bucur că am avut şansa să cunosc acest popor, care are acum un loc în inima mea“, rezumă tânăra, care visează la o carieră în domeniul relaţiilor internaţionale.
CE E LEARNING ENTERPRISES
Learning Enterprises este un program de voluntariat, fondat în 1992, care oferă cursuri de engleză în mai multe ţări. Printre statele beneficiare se numără China, Croaţia, Slovenia, Panama, Thailanda, Mongolia, dar şi România. În viitor, Felicia Belostecinic îşi propune ca şi Moldova să fie inclusă în proiect.