O centrală nucleară urma să fie construită în Republica Moldova, în perioada URSS

Uniunea Sovietică plănuia construcţia unei astfel de instalaţii energetice în regiunea transnistreană care urma să aibă şase reactoare cu o capacitate de 1.000 de MW fiecare. Decizia de a construi o centrală nucleară a fost adoptată în 1980 la Moscova, ca urmare a cererilor insistente ale conducerii fostei Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti.

La finele anului 1980, Ivan Bodiul, primul secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei (CC al PCM), anunţa în cadrul unei consfături a conducerii republicii, despre necesitatea construcţiei unei centrale nucleare în RSS Moldovenească.

Boris Carpov, pe atunci şeful departamentului „Moldglavenergo", îşi aminteşte că toţi au rămas surprinşi de iniţiativa lui Ivan Bodiul, în condiţiile în care anterior, în 1972, a interzis personal realizarea unui astfel de proiect. „Prin declaraţia sa, Ivan Bodiul ridica interdicţia impusă chiar de el la construcţia unei centrale nucleare", susţine Boris Carpov.

Potrivit fostului şef al „Moldglavenergo", asemenea proiecte de anvergură necesitau timp pentru elaborare şi construcţie. „Datorită susţinerii şi contribuţiei personale a lui Piotr Neporojnii, pe atunci ministru al Energeticii şi Electrificării din Uniunea Sovietică, proiectul a fost elaborat în regim de urgenţă. Astfel, până în 1984 s-a reuşit elaborarea şi coordonarea întregii documentaţii tehnice pentru viitoarea centrală nucleară, care urma să aibă o putere instalată de 6000 MW pe baza a şase reactoare VVER-1000 (de generaţia a treia - n.r.)", relatează Boris Carpov.
Aceasta ar fi fost cea mai mare centrală electrică din Moldova şi una dintre cele mai mari din Europa. Mai precis, a doua după centrala nucleară din Zaporojie (Ucraina).

În consecinţă, în 1984, proiectul a ajuns în lista priorităţilor a atotputernicului Gosplan (Comitetul de Stat pentru planificare) al URSS. Pentru anul 1986 urma să inceapă lucrările de construcţie, iar cinci ani mai târziu se preconiza darea în funcţiune a primului reactor.
Locaţia viitorului „monstru" energetic a fost stabilită în apropierea satului Butor, raionul Grigoriopol, pe malul stâng al Nistrului.

Temelia, sărbătorită cu fanfară şi plăcinte

„În octombrie 1984, în cadrul unei ceremonii speciale, acompaniată de fanfară, vin moldovenesc şi plăcinte cu brânză, a fost pusă şi prima piatră de temelie, pe locul unde urma să fie edificată centrala. La fel era prevăzută alocarea a şase miliarde de ruble sovietice (circa 9 miliarde de dolari la cursul de schimb rublă/dolar din acea perioadă - n.r.) pentru realizarea mega-proiectului. A intervenit însă avaria de la centrala de la Cernobâl şi proiectul a fost suspendat şi apoi transmis în arhivă", îşi aminteşte Boris Carpov.

Nicolae Mogoreanu, conferenţiar la Universitatea Tehnică din Moldova, susţine că o asemenea centrală ar fi fost un proiect stupid din punct de vedere economic, dar şi social. Potrivit lui Mogoreanu, decizia de construcţie a unei astfel de centrale s-a luat fără o consultare cu specialiştii din Moldova şi cu populaţia.

Ofertele externe, respinse

După obţinerea independenţei ţării noastre, discuţiile privind posibilitatea construcţiei unei centrale nucleare au continuat. Mai mult, România a propus autorităţilor de la Chişinău participarea la construcţia Centralei nucleare de la Cernavodă. În 1994, premierul Andrei Sangheli a respins oferta. Ulterior, Bucureştiul a mai făcut o ofertă, respinsă în 2002 de autorităţile comuniste. Guvernarea comunistă a încercat iniţierea unui proiect de construcţie a unui reactor nuclear cu asistenţă franceză. Costurile mari, de circa un miliard de euro, au stopat din faşă proiectul.

6 miliarde de ruble sovietice. Aceasta este suma urmează să fie cheltuită pentru realizarea acestui mega-proiect.