Ministru român de Externe: Am pierdut Basarabia pentru că Rusia nu a renunţat niciodată la ea
0Jurnalele lui Grigore Gafencu, ministru al Afacerilor Externe al României în perioada 1938-1940, încă nepublicate în varianta completă, conţin însemnări zilnice de o importanţă deosebită pentru cunoaşterea vieţii politice româneşti din anii '30-'40 şi a opiniilor personale privind problemele războiului şi relaţiilor internaţionale.
Grigore Gafencu a fost una din marile personalităţi ale diplomaţiei româneşti. Ministru de externe în timpul unei perioade extrem de tulbure din punct de vedere diplomatic, între 1938 şi vara lui 1940, Gafencu s-a străduit în această perioadă să apere interesele României în faţa unui război iminent.
În vara lui 1940 şi-a dat demisia din funcţia de ministru şi a fost trimis ca ministru plenipotenţiar la Moscova. Ulterior, Gafencu s-a stabilit la Geneva. Considerat unul dintre cei mai buni analişti politici ai epocii, Grigore Gafencu a ţinut, în timpul războiului, numeroase conferinţe publice la Londra, Paris, Strasbourg, Florenţa, Zurich, Geneva, pledând întotdeauna cauza şi interesele României. În 1944 este publicată, în limba franceză, cartea Préliminaires de la guerre à l'est/Preliminariile războiului din răsărit, una din cele mai bune analize ale relaţiilor sovieto-germane dinaintea izbuncirii războiului.
După sfârşitul războiului, Gafencu, în calitate de reprezentant al grupului diplomaţilor aflaţi în, a depus pe masa Conferinţei de Pace din 1947 două memorandumuri prin care cerea respectarea drepturilor politice şi economice ale României. Acţiunile sale şi poziţia proaliată a lui Gafencu aveau să-l transforme pe Gafencu în persona non grata în faţa regimului procomunist de la Bucureşti. El a fost condamnat în contumacie în noiembrie 1947, împreună cu lotul Maniu-Mihalache.
Grigore Gafencu despre ocuparea Basarabiei şi nordului Bucovinei
3 şi 4 iulie 1940 - "Marele eveniment politic nu s-a produs. Tătărăscu, o dată mai mult, s-a strecurat printr-o criză. Situaţia lui e însă foarte slăbită. Schimbarea e aşteptată. [...]
Parlamentul s-a întrunit pentru a păstra o clipă de tăcere. Şedinţa a fost apoi ridicată în semn de doliu. Lacrimi înăbuşite, simţăminte de supărare şi de revoltă, mare nervozitate.
Am citit cu băgare de seamă schimbul de note telegrafice dintre ruşi şi noi. Notele ruseşti sunt abile ca formă şi fond, moderate ca ton şi de o perfidie foarte bine socotită. Notele noastre sunt greşit concepute şi foarte prost formulate. La pretenţiile ruseşti referitoare la drepturile istorice şi etnice ale Rusiei asupra Basarabiei, nu am răspuns nimic: nici o punere la punct, nici un contra argument, nici un protest. Ne-am mulţumit să răspundem - pentru a câştiga timp, pretinde Ministerul de Externe, - că suntem gata să stăm de vorbă ... Ruşii au înlăturat cu multă îndemânare intenţiile dilatorii cuprinse în nota noastră de răspuns, aducându-ne numaidecât la cunoştinţă programul de evacuare".
CITIŢI CONTINUAREA PE SITE-ul REVISTEI HISTORIA