Mărturiile Domnicăi Cemortan: „Schettino este unul dintre cei mai buni căpitani“
0Românca originară din Republica Moldova care era în momentul naufragiului împreună cu căpitanul Francesco Schettino a povestit într-un interviu oferit pentru „Adevărul" Moldova cu lux de amănunte ce a făcut în acea noapte. Tânăra spune că era „semipasager - semilucrător" pe vasul Costa Concordia, iar căpitanul a făcut totul pentru a salva cei 4.00 de pasageri.
Balerină cu studii la Chișinău, București și Paris, tânăra era angajată ca international hostess în compania Costa Crociere și traducea informații pentru pasagerii ruși. Revenită la Chișinău, ea a venit luni în redacția noastră îmbărcată în tricoul albastru cu logotipul Costa, în blugi și în adidașii pe care îi purta când s-a salvat de pe vas.
Iată ce ne-a povestit Domnica atunci:
„Eu mi-am terminat contractul și m-am dus într-o săptămână de croazieră, pentru că așa m-am înțeles cu prietenii. Când s-a întâmplat ce s-a întâmplat, pasagerii aveau prioritate, nu mă gândeam la mine. Singurul lucru de care am profitat ca pasager a fost hotelul și m-au trimis repede acasă.
Pe la 21.30, când am auzit prima alarmă, eram la cină cu colegii, ca să zic așa. Eram în croazieră, dar când am ajuns la bord practic eram ca un lucrător. Mi-am lăsat bagajul în cabină când am ajuns. Nici nu l-am desfăcut. Am mers să-mi văd colegii, să le duc mici cadouri.
După alarma codificată, am înțeles că intră apă în vas. Fiecare lucrător a început să-și ia pozițiile. Eu am urcat pe punte, la etajul 8. Toți colegii noștri au făcut anunțuri în diferite limbi că a fost o problemă cu electricitatea. Era foarte întuneric pe vas. Apoi au coborât să ajute pasagerii. Eu, deaorece cunosc 4-5 limbi, am rămas pe punte în cazul în care căpitanul are nevoie să mai facă un anunț. Mai erau vreo 20 de ofițeri, directorii de croazieră și căpitanul.
După ce a fost clar că vasul s-a înclinat pe o parte căpitanul mi-a ordonat să cobor să mă salvez și am coborât de la etajul 8 până la 3 pe întuneric. Dacă nu știam vasul, nu m-aș fi salvat. Mergeam ținându-mă de pereți, în jur cădeau obiecte, scaune, era mult zgomot. La etajul trei erau încă vreo 50 de pasageri încercau să coboare în bărcile de salvare. Oamenii țipau, erau în stare de șoc, nu ne auzeau. Era un tată cu un copil mic de vreo 3 luni în brațe și alt băiețel de vreo 3 ani de mână în stare de șoc. Eu îl calmam, îi spuneam să ia cu două mâini copilul mic pentru că nu era în siguranță. I-am repetat de patru ori pentru că era ca în ceață și nu mă auzea. Am răcnit la el, am luat copilul și i l-am trasmis apoi în barcă. A fost un moment de groază.
Pe mine m-au împins și am pășit și eu în barca de salvare, crezând că totul s-a terminat. Barca scârțâia și două fiare de câteva tone au început să o apese în apă, ne duceam la fund. Se auzea cum trosnea plasticul. Lumea a început să sară în apă. Țineam un bătrân de mână și eram gata să sar și eu în apă. Atunci a fost al doilea moment când am crezut că dau ochii cu moartea, pentru că știam că am la dispoziție 20 de minute în apa glacială. 20 de minute ca să mă salveze sau să înot până la mal.
În momentul naufragiului, căpitanul de pe Costa Concordia se distra cu o româncă!
Domnica Cemortan, supraviețuitoare de pe Costa Concordia: „Am salvat mai multe vieţi". Vezi VIDEO
Șoferul a scos barca de sub presă și am început să căutăm oameni în apă. Eu personal am scos un francez, am aruncat o frânghie ca să-l scot din apă. Un italian striga: „De ce nu plecăm?!". I-am explicat că suntem 30 de pasageri într-o barcă de 150 de persoane. Nu reușeam să-l calmăm, era stresat, împingea lumea.
Am ajuns la mal pe la 00.30-01.00 dimineața, pentru că noi am căutat foarte mult oamenii din jur. Era întuneric și foarte multă gălăgie, zgomote, alarme noi încercam să ne concentrăm să auzim dacă cineva strigă Ajutor ca să putem mergem să-i recuperăm din apă. Colegii mei erau pe mal. Persoanele care veneau noi le dezbrăcam de vestele de salvare. Pe cei căzuți în apă, eu personal în banca noastră am dezbrăcat până la piele un francez și o englezoaică și le-am dat niște combinezoane izotermice ca să nu înghețe. Noi am făcut niște cursuri înainte să ajungem pe vas pentru că aceste nu este pur și simplu un vas de joacă. E o companie serioasă cu 16 vase, 4.000 de pasageri la bord și fiecare lucrător e obligat să treacă niște cursuri. Eu, de exemplu, am avut trei săptămâni cursuri în Italia. Noi am învățat cum să sărim în apă de la cinci metri înălțime, cum se desface o barcă gonflabilă, cum să acord ajutor pasagerilor în caz de atac de cord, de panică. Deci eram pregătită psihic, moral, fizic ca să înfrunt situații de acest gen. Dacă nu erau cursurile astea, nu mă salvam nici eu. Am citit undeva că membrii echipajului și căpitanul au fost incompetenți, ceea ce este inadmisibil. Dacă era căpitanul incompetent, cum ar fi reușit să salveze 4.000 de vieți?
Francesco Schettino este unul dintre cei mai buni căpitani din companie. Dovada este că după ce vasul s-a răsturnat el încă a reușit să-l aducă spre mal, ca nouă să ne fie mai ușor să evacuăm oamenii. Ofițerii înțeleg că el a făcut un lucru foarte bun, și-a făcut treaba foarte bine. Acuzația că el a părăsit vasul printre primii tot e falsă, pentru că eu am părăsit puntea la 23.50 și el era acolo.
Rușii spun că au văzut angajați beți, asta e o aberație totală. Nimeni nu îndrăznește să bea un pahar de vin pentru că riști să-ți pierzi slujba. Pe vas sunt camere peste tot. Meseria mea, de exemplu, e 24 din 24. Pot fi sunată în orice moment dacă un rus are nevoie de ajutor. Și cine ar face acuzații. Rușii? Ei ar trebui să se vadă dintr-o parte.
Primii pasageri care au fost evacuați au fost rușii. Sunt șocată de unde au ei aceste informații pentru că ei nu au de unde să știe ce s-a întâmplat acolo. Ei doar știu că vasul s-a înclinat, lumina s-a stins și ei s-au dus spre bărci. Dar au fost momente mult mai grave după asta: oameni cu picioare rupte, bătrâni, mult sânge, întuneric... Ei n-au văzut cum colegii noștri salvau lumea. Când am ajuns la mal, noi tot ar fi trebuit să fim în stare de șoc, dar am continuat să ajutăm lumea. Toți oamenii au înțeles situația, rușii se revoltă. De ce te revolți? Ești viu, sănătos, toți 63 sunt ok.
Eu sunt gata să înfrunt și un al doilea naufragiu. De data aceasta voi ști sigur ce să fac".
Fata era supărată pe autoritățile moldovene pentru că n-au întâmpinat-o nimeni pe Aeroportul Chișinău și nu i-a acordat asistență.