Istoricul Anatol Petrencu: Cei nostalgici după URSS idealizează un trecut criminal
0Primul val al deportărilor din Basarabia, din iunie 1941 a fost o pagină neagră a istoriei neamului nostru. Prin deportarea liderilor satelor basarabene şi bucovinene s-a dorit supunerea şi înfricoşarea populaţiei.
Preşedintele Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova, Anatol Petrencu, a menţionat în cadrul unui interviu acordat agenţiei de presă IPN că deportările în masă şi foametea organizată în 1946-1947 au reprezentat o modalitate cruntă de umilire şi disciplinare a populaţiei băştinaşe. Cei care mai sunt nostalgici după trecutul sovietic nu fac decât să idealizeze un regim criminal.
Oroarea primului val al deportărilor din Basarabia şi nordul Bucovinei, în noaptea de 12 spre 13 iunie, a fost organizată de regimul sovietic pentru ca noii lideri veniţi pe teritoriile ocupate să-şi impună autoritatea în faţa populaţiei băştinaşe. Prin deportări s-a încercat nimicirea intelectualităţii şi a liderilor de opinie din sate.
„Populaţia dintre Prut şi Nistru a avut foarte mult de pătimit mai ales după 28 iunie 1940, atunci când Uniunea Sovietică, folosindu-se de înfrângerea Franţei, de succesele Germaniei în Europa Occidentală, a pus stăpânire pe Basarabia, nordul Bucovinei, ţinutul Herţa. Codul Penal al Ucrainei a fost extins asupra RSS Moldoveneşti. Aici au venit trupele NKVD şi au început o adevărată vânătoare a oamenilor. Sovieticii au venit cu ideea duşmanului de clasă, iar basarabenii care erau buni cetăţeni ai României au fost numiţi lideri burghezi şi arestaţi. În noaptea de 12-13 iunie basarabenii au fost martorii primului val de deportări. Au fost deportaţi marii proprietari, membrii unor partide politice şi 650 de primari. Primarii satelor noastre erau cei mai buni gospodari. Specificul primului val de deportări a fost uniformizarea teritoriului acaparat cu tot ceea ce era în URSS”, a spus Anatol Petrencu.
Potrivit datelor oficiale, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 peste 20 de mii de persoane au fost deportate. Soarta lor a fost cruntă. Trimişi la munci silnice în lagărele din Siberia, majoritatea dintre ei nu s-au mai întors la baştină.
„Au fost deportaţi cei mai buni gospodari din sat. Au fost trimişi în Siberia pentru ca societatea să rămână dezorientată, intimidată, înfricoşată şi să-i asculte pe noii veniţi. Dincolo de Nistru bărbaţii au fost scoşi din vagoane şi atunci a fost inventată o minciună genială. Li s-a spus că bărbaţii sunt trimişi înainte pentru a pregăti locurile de trai. Dar nu s-a întâmplat aşa, bărbaţii au fost trimişi la Ecaterinburg, pe atunci Sverdlovsk, şi de acolo încă 680 de km spre nord, într-o reţea de lagăre, cu centrul la Ivdel, şi acolo în iarna anului 41-42 marea majoritate a murit”, a menţionat preşedintele Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova.
Istoricul Anatol Petrenco spune că nostalgia unor oameni pentru trecutul criminal sovietic este de neconceput. Pe lângă deportările în masă, populaţia dintre Prut şi Nistru a fost supusă unor umilinţe crunte, fiind nimicită prin înfometare. „Basarabenii au trecut printr-o foamete cruntă în 1946-1947. În februarie ’47 au murit cei mai mulţi oameni. În total, în timpul foametei au murit 200 de mii de oameni. Asta fiind o politică bine pusă la punct de umilire şi disciplinare a oamenilor prin înfometare. De aceea, cei nostalgici după Uniunea Sovietică, de fapt, idealizează un trecut criminal. În Uniunea Sovietică, poate pe timpul lui Gorbaciov, s-au mai atenuat lucrurile, dar până la venirea lui Gorbaciov, psihiatria era folosită în scopuri politice, pentru cei care nu împărtăşeau tezele Partidului Comunist”, a spus istoricul Anatol Petrencu.