Guvernul Filat este în pericol, poziţia PL e crucială
0În timpul vizitei premierului Vlad Filat în străinătate, la 20 octombrie, Parlamentul a fixat ziua alegerii preşedintelui pentru 18 noiembrie. PLDM a fost luat prin surprindere, întrucât priorităţile pe agenda sa ţineau de remanierea Guvernului.
Acum însă acestea din urmă sunt amânate pentru o perioadă ulterioară. Cine va fi noul preşedinte? Este dificil de spus cine anume, dar se pare că mai degrabă va fi o personalitate apolitică, care ar fi acceptată şi de comunişti. Nu şi de liberali, care ar prefera o candidatură politică, aşa cum reiese din poziţia exprimată de Mihai Ghimpu.
PLDM, pe de altă parte, optează pentru un candidat apolitic acceptat de toate fracţiunile. PD, la rândul său, ar accepta şi un reprezentant al PCRM, oricare ar fi acesta, inclusiv unul angajat politic în mod explicit. Lucrul acesta a fost verbalizat de Marian Lupu, şeful formal al partidului, dar şi de preşedintele de onoare al PD, Dumitru Diacov, care pare plictisit de-a binelea de jocul politic şi, probabil, nu va mai candida la viitoarele alegeri. Dacă este aşa, nu ar strica să iasă cu o imagine cât de cât pozitivă şi să nu spună lucruri reprobabile, de exemplu, despre monumentul din faţa Guvernului dedicat victimelor ocupaţiei sovietice. În ceea ce-l priveşte pe Lupu, el confirmă că nu ţine neapărat să devină preşedinte, ceea ce e lăudabil. Oricum, va rămâne şef al Legislativului, o funcţie ce oferă multe pârghii de influenţare a procesului de adoptare a deciziilor politice.
Ziua de 18 noiembrie ar putea aduce anumite surprize. Una dintre acestea, aşa cum a scris presa de toate culorile, ar fi o coaliţie PD-PCRM, care ar putea demite Guvernul Filat. Versiunea respectivă nu este irealizabilă. Într-un recent interviu, acordat ziarului „Jurnal de Chişinău", premierul schimbă accentele în ceea ce priveşte calificativele la adresa lui Vlad Plahotniuc. Prin comparaţie cu declaraţiile belicoase din ultima vreme în care îl învinuia pe acesta de vrute şi nevrute, de data asta Filat menţionează că ar fi eronat să se creadă că AIE-2 are probleme doar din cauza unui singur om, Plahotniuc. Pe de altă parte, şi Ghimpu şi-a schimbat radical atitudinea faţă de liderul comuniştilor, declarând că n-ar fi fost duşmani niciodată. Pe lângă dorinţa ambilor de a-l demite pe Ioniţă, nu ştim ce mai stă în spatele ultimei „declaraţii de dragoste" a lui Ghimpu faţă de Voronin. Pe de altă parte, în chestiunea demiterii procurorului general, omul PD, comuniştii au fost mai vehemenţi decât liberal-democraţii, ceea ce aruncă o umbră de îndoială asupra posibilităţii unei alianţe PD-PCRM.
În schimb, putem identifica în mod clar în declaraţia lui Filat o temere reală că alianţa PD-PCRM nu este imposibilă. În situaţia dată, poziţia PL va fi una crucială. PD şi PCRM nu pot să impună o candidatură proprie la Preşedinţie (au doar 57 de voturi din 61 necesare), în detrimentul PLDM, fără acordul PL, de la care au nevoie de patru voturi. În această situaţie, PL trebuie să insiste ca preşedintele să fie ales de comun acord cu PLDM, care va condiţiona votul de păstrarea Guvernului Filat. Mihai Ghimpu va demonstra astfel că este un politician lucid.