(FOTO) Străzile din centrul Chișinăului, capcane pentru invalizii cu dizabilități locomotorii

Reporterii ziarului „Adevărul" au testat pe propria piele cât de dificil este pentru una din cele 2.000 de persoane cu dizabilități locomotorii din Capitală să se deplaseze în oraş. Dacă unui om obişnuit îi ia o oră să ajungă de la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă" până la Piaţa Centrală şi înapoi, unui invalid în scaun rulant îi trebuie jumătate de zi.

Am făcut un experiment: cât de repede putem ajunge de la redacţie până în Piaţa Centrală şi înapoi. De la Kentford, la staţia de troleibuz din dreptul Universităţii Pedagogice „Ion Creangă" ajungi în maxim zece minute. Cu scaunul rulant îţi ia vreo 40.

Mai întâi trebuie să ocoleşti pe la intersecţia cu strada Mihai Viteazul. Un drum de 250 de metri, cu înclinaţie de vreo 20 de grade.

Îţi antrenezi braţele la urcuş, iar apoi, după ce ai traversat, o iei la vale folosindu-ţi palmele pe post de frâne. În staţie ne-am întâlnit cu Cornel Baran, un tânăr de 18 ani. Face baschet în scaun cu rotile. Chiar dacă merge de 13 ani în cărucior, resimte zilnic dificultăţile din trafic.

Am aşteptat împreună un troleibuz. Am rugat pe cineva să ne ajute şi am pornit la drum. Taxatoarea nu ne-e luat bani pe bilet. În schimb, toată lumea ne privea ciudat. Ne simţeam stânjeniţi. La coborâre, calvarul s-a repetat. Am răsuflat uşuraţi pe trotuar, dar numai pentru câteva minute.

FOTO: O bătrână ne-a ajutat să coborâm din troleibuz

Dacă nu erau borduri înalte, dădeam cu roţile în toate gropile pe care le-am găsit în drum. Dacă nu făceam slalom printre pietoni, ocoleam maşinile parcate aiurea.

Cu bicepşii deja antrenaţi, am ajuns la Primărie. O mică rampă de la intrare ne-a dat curaj. Am deschis uşa singuri, dar poliţiştii de gardă ne-au îndrumat către un birou de audienţe. Era închis. Până în Piaţa Centrală drumul a fost mai simplu.

FOTO: Gropile din trotuarele Capitalei, periculoase pentru oamenii invalizi

Dar, odată ajunşi, slalomul printre oamenii din piaţă ne-a pus nervii la încercare. Trecătorii se ofereau să ne dea bani. Am refuzat. Cu toate astea, Cornel n-a putut evita un leu „forţat" de mâna unei pensionare insistente.

INVALID PRINTRE TARABE

Dacă eşti într-un scaun rulant, eşti compătimit la fiecare pas. „Transportul la noi este inaccesibil. Permanent trebuie să rogi pe cineva să te ajute. Lumea când vede un om mai corpolent,deseori nu vor să-l ridice. Pe alţii îi rogi să te ridice de pe scări, dar ei îţi întind bani. Asta e o problemă", a spus Cornel Baran, care, invalid de gradul I fiind, primeşte o pensie lunară de aproximativ 50 de euro.

Nu e mult. Dar i-ar plăcea mai tare dacă oamenii l-ar trata fără prejudecăţi, iar un drum simplu făcut prin centrul Chişinăului ar dura mai puţin de jumătate de zi.

„Am fost să mă angajez la o companie de cercetare. După câteva interviuri, mi s-a spus să nu mai trec pe-acolo pentru că le stric parchetul cu scaunul meu rulant" - Cornel Baran, elev

Troleibuze moderne, din martie

Intervievat de reporterii ziarului „Adevărul", viceprimarul Igor Lupulciuc a declarat că, deși nu există un plan concret de reparare a trotuarelor, persoanele cu handicap locomotor din Chișinău vor avea parte, din primăvară, de un transport public puţin mai civilizat.

Este vorba despre 20 de troleibuze cu podea joasă care vor fi puse în funcţiune de la mijlocul lui martie. În plus, planurile de construcţie pentru blocurile noi obţin aprobare de la Primărie doar dacă au rampe destinate invalizilor în scaun rulant. Pentru cei care stau în blocuri vechi, soluţiile sunt inexistente.