Fost cizmar la Cahul, dirijor pe una dintre cele mai mari scene ale lumii
0Copil fiind, învăţa să repare încălţăminte şi conducea corul unei biserici din Cahul. Astăzi, este dirijor la Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg. Este povestea unui basarabean care a cucerit publicul din mai multe ţări
Rotila Ilie Croitoru (33 de ani) s-a născut la Colibaşi, raionul Cahul. I-a intrat muzica în suflet încă de mic copil, pe vremea când maică-sa îl lua la repetiţiile corului bisericesc din sat. În timp ce adulţii exersau, Ilie se juca sau cânta împreună cu tenorii. „Într-o seară, când corul interpreta «Grădina Ghetsimani», am avut impresia că sunt îngeri, şi nu oameni. Atunci am hotărât să mă fac dirijor“, îşi aminteşte tânărul. Primele lecţii le-a luat de la George Derivolkov, conducătorul corului. După ce dirijorul a emigrat în SUA, lui Ilie, care avea pe atunci doar 13 ani, i s-a pus bagheta în mână şi i s-a spus: „Condu corul, băiete!“.
NEFERICIT LA ŞCOALĂ
Copilăria nu i-a fost uşoară. Familia lui s-a mutat la Cahul, iar Ilie nu a fost acceptat de colegii orăşeni. A fost marginalizat şi de profesori, care-i dădeau cele mai proaste note. Pentru că nu se descurca la învăţătură, băiatul a fost trimis la şcoala de meserii, unde a învăţat de cizmar. După ore, Ilie mergea la şcoala de muzică şi la repetiţiile de la biserică. „Poate şi azi aş fi dirijat acelaşi cor dacă la 16 ani nu aş fi fost observat de un muzician din Chişinău. După slujbă, mi-a spus că nu trebuie să mă mulţumesc cu ceea ce am şi m-a sfătuit să studiez în grupa pregătitoare de la Conservator. Nu am dormit toată noaptea, imaginându-mă în frac şi cu bagheta în mână în faţa orchestrei“, mărturiseşte Ilie.
„NU VREAU SĂ PASC CAPRELE ACASĂ!“
Peste câteva zile, a venit la Chişinău. „Am intrat direct la rectorul Conservatorului de Stat, Constantin Rusnac. I-am spus că am venit să învăţ şi l-am avertizat că nu mă mai întorc acasă. Dumnealui m-a trimis la şeful de catedră, Grigorii Kosinski, care mai târziu mi-a devenit ca un părinte“, îşi aminteşte artistul.
Problema cea mare a lui Ilie era că a absolvit doar nouă clase, iar la cursurile pregătitoare erau primiţi doar absolvenţii colegiului de muzică. „Le-am zis că trebuie neapărat să mă fac dirijor, dar nu să pasc caprele acasă“, povesteşte dirijorul. Profesoarei Lidia Axionov i s-a făcut milă de adolescent şi a propus un experiment: să-l accepte cu condiţia ca timp de doi ani să facă liceul la seral.
„Deja după mulţi ani, fiind la Teatrul de Operă din Odesa, după spectacolul „Madame Butterfly“, am fost acasă la Grigorii Kosinski. Mi-a mărturisit că, atunci când am intrat prima data în sala de clasă, şi-a amintit de sine, cum, la fel, fiind un puştan din provincie, a venit la un mare dirijor fără să cunoască gramatica muzicală şi a fost primit“, spune Ilie.
MÂNCA NUCI DE PE MARGINEA DRUMULUI
Părinţii l-au trimis la studii la Chişinău doar cu bani de drum şi cu câteva conserve. „Familia mea trecea printr-o perioadă dificilă şi nu putea să mă ajute financiar. Au fost zile când nu aveam ce mânca. Adunam nuci de pe drum ca să am energie la lecţii“, dezvăluie tânărul.Chiar şi aşa, s-a ţinut de cuvânt. Ba mai mult, a însuşit într-un an materia din cei trei de liceu. A devenit student cu acte în regulă la Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu“ din Chişinău, în clasa profesoarei Ilona Stepan. Au început vremurile bune. Ziua învăţa, iar seara o făcea pe traducătorul cu turiştii străini. Uneori, câştiga chiar şi câte 200 de dolari pe săptămână. Din toţi banii cumpăra de la un evreu discuri cu muzică clasică.
VISUL I-A ÎNDREPTAT PAŞII SPRE RUSIA
Când termina anul întâi, dirijorul Kosinski s-a mutat la Odesa, iar Ilie şi-a dat seama că nimeni nu-i va lua locul şi a plecat la Conservatorul din Sankt Petersburg, unde au studiat unii dintre cei mai mari compozitori, interpreţi, dirijori.
„La Sankt Petersburg, mi-a fost foarte greu. Studenţii de acolo erau bine pregătiţi. Nu am mai reuşit să-i ajung din urmă din punct de vedere teoretic, chiar dacă am făcut eforturi mari. În schimb, mă evidenţiam la practică“, spune satisfăcut Ilie.
În anul trei, a fost acceptat în calitate de dirijor stagiar la Filarmonica „Dmitri Şostakovici“ din Sankt Petersburg. Apoi, a fost primit ca stagiar la Teatrul Bolşoi din Moscova. A urmat funcţia de dirijor-asistent la Teatrul
Mariinski din Sankt Petersburg, unde activează şi astăzi. De-a lungul anilor, a avut turnee în mai multe oraşe din Rusia, SUA, Israel, Anglia, Estonia, Hong Kong.
VREA SĂ REVINĂ ACASĂ
Visul lui Ilie este ca, atunci când va obosi să călătorească prin lume, să revină acasă, la Cahul. „Când îmi va fi greu pe suflet, aş vrea să mă duc acolo unde am copilărit, unde am păscut caprele, ca să-mi refac forţele“, mărturiseşte dirijorul.
Îşi doreşte să transforme capitala de sud a ţării într-un centru de atracţie culturală, înfiinţând acolo o filarmonică de stat şi o orchestră simfonică pe care vrea s-o numească „Basarabeană“.
„Am participat la mai multe festivaluri în oraşe mici şi am fost uimit de interesul oamenilor care s-au implicat în pregătirea localităţii pentru eveniment. Împreună construiesc o nouă istorie, o nouă viaţă. Aşa văd eu viitorul Cahulului“, afirmă, plin de speranţe, marele dirijor. ;