EDITORIAL Zece ani de taine în „dosarul Cubreacov“
0Exact acum un deceniu dispărea nitam-nisam, din faţa casei sale din centrul Chişinăului, un aşa-zis politician de talie europeană, lăsându-i fără grai pe mai-marii Europei şi ai Americii. Chiar şi temutul Vladimir Putin îşi exprima îngrijorarea faţă de păţania din Capitala Moldovei.
Au urmat multe zile în care femeile partidului l-au plâns pe cel care devenise un fel de mesia al politicii de la Chişinău. Până şi liderul formaţiunii, Iurie Roşca, a vărsat câteva lacrimi de crocodil, iar durul Vladimir Voronin a organizat o şedinţă a Consiliului Suprem de Securitate. Voronin spunea după acea şedinţă că „victima era cel mai echilibrat lider al Opoziţiei şi că «forţele negre» care l-au răpit sunt interesate de destabilizarea şi anularea statalităţii Republicii Moldova".
Poliţiştii l-au căutat prin subsoluri şi fântâni, iar zeci de mii de elevi, profesori şi simpatizanţi ai Partidului Creştin Democrat au organizat „mari adunări naţionale" pentru a-l cere înapoi. După o dispariţie alarmantă a urmat o apariţie miraculoasă, de fapt o snoavă cusută cu aţă albă. La 25 mai, ziua marii minuni, s-au vehiculat mai multe versiuni: că victima a fost găsită de Poliţie în preajma satului Pohrebea (în stânga Nistrului), la Ustia ori pe traseul Coşniţa-Criuleni (ambele în dreapta Nistrului). De reţinut că între aceste localităţi există zeci de kilometri. Dispărutul susţinea că el singur s-a prezentat la secţie şi că în tot acest timp a fost ţinut de securiştii din regiunea separatistă.
În 2007 avea să exploadeze însă „bomba": doi foşti fruntaşi PPCD - Sergiu Burcă şi Ion Neagu - declarau presei şi pe urmă procurorilor că răpirea lui Vlad Cubreacov a fost organizată de Iurie Roşca, iar dispărutul a fost ţinut ascuns, cu permisiunea lui, într-un apartament de pe strada Ismail. S-au făcut şi glume pe seama lui precum că la expertiza medicală lenjeria politicianului mirosea a levănţică.
După felul cum au evoluat lucrurile în ultimii ani, toată lumea s-a convins că „dosarul Cubreacov" a fost moneda cu care Voronin l-a cuminţit pe Roşca. Şi astăzi acest subiect este unul de şantaj. Altfel nu se poate explica tergiversarea anchetei. Cu mai bine de doi ani în urmă, procurorul general Valeriu Zubco ne promitea surprize şi că până la sfârşitul lunii ianuarie 2010 dosarul va fi transmis instanţei. De atunci procurorii îl tot caută pe martorul-cheie, fostul şofer a lui Iurie Roşca, care se află la muncă în Franţa. Nu e clar cum încearcă oamenii legii să dea de el şi nu reuşesc, or, ziariştii l-au găsit relativ simplu.
Atât Marian Lupu, cât şi Mihai Ghimpu au vorbit despre faptul că răpirea lui Cubreacov ar fi fost înscenată şi că Iurie Roşca trebuie să fie tras la răspundere „pentru felul în care şi-a bătut joc de oameni". Dar declaraţiile lor nu au fost urmate de nimic. Fostul lider PPCD a revenit în forţă la ecrane într-o nouă postură, de analist, şi chiar a mărşăluit din nou prin Chişinău. Doar dispărutul a părăsit prim-planul vieţii politice, apucându-se de făcut butelii de plastic.
Ipotetic, am putea spune că procurorii vor să tergiverseze ancheta încă vreo cinci ani, când va expira termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere penală. Până atunci, Iurie Roşca va mai juca aşa cum îi vor cânta cei care ştiu ce e în „dosarul Cubreacov".