EDITORIAL Voronin, Congresul Civic şi Mahatma Gandhi

Comuniştii nu recunosc alegerea preşedintelui Republicii Moldova întrucât înţeleg că în următorii trei ani nu vor putea participa la actul guvernării. E o realitate pe care nu pot să o recunoască şi pe care au încercat să o evite prin diferite stratageme.

Iată că acest lucru s-a produs şi ei sunt în afara ecuaţiei puterii. Voronin personal este deranjat, deoarece vârsta - peste trei ani de zile va avea 74 de ani - şi starea sănătăţii nu-i va permite să revină la putere într-o formulă sau alta.

A vorbit din nou, recent, despre faptul că se gândeşte la un urmaş la conducerea partidului, dar evită să dea nume concrete. Toate acestea sunt semne că Voronin încearcă acum să joace ultimul său rol mare în politică, iniţiind o campanie pe care o numeşte „de nesupunere civică" faţă de puterea actuală.

A făcut referire la o tradiţie seculară, de inspiraţie democratică, potrivit căreia cei guvernaţi au dreptul să-şi manifeste neîncrederea şi să organizeze proteste împotriva guvernanţilor. A menţionat, la o televiziune privată, că încă de la „bila de drepturi" (se are în vedere The Bill of Rights, Cartea Drepturilor, adoptată în Anglia în 1689, după Glorioasa Revoluţie) cetăţenii pot să protesteze în mod legal, ca să nu mai amintim de Gandhi, care a protestat şi el...

O fi aşa, nimeni nu neagă, numai că Gandhi protesta împotriva stăpânirii imperiale, britanice, iar Voronin a făcut de multe ori elogii tocmai în sensul opus valorilor exprimate de liderul nesupunerii civice indiene - a ridicat în slăvi fosta metropolă, ruso-sovietică, care a decimat sute de mii de moldoveni prin deportări, execuţii sumare şi înfometare...

În altă ordine de idei, mă întreb cum îi numea Voronin pe cei care protestau împotriva guvernării sale în 2002 şi 2003? Le recunoaştea oare dreptul de a protesta împotriva regimului său? E adevărat, de multe ori s-a abţinut de la folosirea forţei pentru a împrăştia mulţimile, dar în momentul în care a simţit că pierde puterea, pe 5-7 aprilie 2009, a recurs la forţă şi asta i-a fost fatal.

A fost foarte neinspirat să o oblige şi pe Greaceanîi, prim-ministrul de atunci, să ameninţe protestatarii că în caz de organizarea unor noi acţiuni se va deschide focul. Rezultatul a fost contrar celui scontat.

Voronin a recunoscut deschis că ceea ce face nu e „normal", dar că nu are încotro. Evident că nu prea are, existând riscul ca partidul său să se destrame până la următoarele alegeri. Nu e „normal" - e şi asta un fel de a spune că ceea ce face e periculos şi situaţia poate ieşi de sub control. Nu întâmplător a admis că dacă se fac încălcări, adică se manifestă exces de zel din partea susţinătorilor săi, organele de forţă trebuie să intervină.

Duminică, la Bălţi, a dat citire unui text plin de ură şi invective la adresa puterii actuale. A reiterat elemente devenite deja tradiţionale, despre faptul că numai revenirea comuniştilor la putere poate garanta independenţa Republicii Moldova şi că actualii politicieni de la guvernare nu ar fi adevăraţi patrioţi.

Aceste idei au menirea să mobilizeze electoratul comunist în vederea adunării semnăturilor pentru organizarea unei referendum preconizat pentru 21 octombrie 2012, la care să fie abordată problema neîncrederii faţă de putarea actuală. E nevoie de colectarea a 200.000 de semnături pentru a îndeplini formele legale pentru referendum, ceea ce nu ar fi o problemă pentru PCRM, întrucât electoratul său e de peste trei ori mai mare.

Se pare însă că liderii comunişti au dubii cu referire la reuşita demersului lor, un argument care poate fi invocat în acest sens fiind organizarea unei structuri numite Congres Civic, prin care vor să atragă mai mulţi susţinători, nu neapărat din bazinul lor electoral.

De fapt, organizaţia sus-numită are şi scopul de a proiecta ideea că acest protest al comuniştilor se situează dincolo de interesele de partid şi că ar fi vorba de o mişcare populară, fără o culoare politică anume. Nu e nimic nou în acest tertip, strămoşii lor bolşevici au făcut acest lucru în 1917, creând structuri alternative la puterea legală.

Puterea actuală de la Chişinău nu trebuie să stea cu mâinile în sân atunci când se încalcă legea. Atârnarea bicolorului la Bălţi şi Cahul, printre altele, sunt exemple clare ale nesupunerii faţă de autorităţile centrale şi se situează în afara cadrului legal. Mingea este acum în terenul puterii.

Citește cele mai importante știri din Republica Moldova pe Adevarul.md