EDITORIAL VITALIE CIOBANU Vânătoarea de privilegii
0Moldovenii au marele talent de a supralicita simbolicul și, mai ales, foloasele personale, atunci când fondul care să justifice o agitaţie de acest fel lipsește.
Un grup de persoane reunite în Asociaţia „Parlamentul 90" și-au dorit niște privilegii pentru că au votat „Declaraţia de Independenţă" a Republicii Moldova. În consecinţă, au avansat un proiect de lege, în numele PLDM, pe care colegii lor de Alianţă l-au respins, considerându-l excesiv. Un supliment la pensie în valoare de 25% din salariul de deputat, asistenţă medicală gratuită, pașaport diplomatic, funeralii organizate din contul statului și alte asemenea favoruri nu sunt tocmai niște cerinţe modeste, în condiţiile în care sărăcia persistă, reformele stagnează, comunismul nu vrea să plece, în schimb pleacă pe un cap profesorii, medicii, tinerii talentaţi - profesioniștii de care iubita noastră patrie se dispensează cinic.
Despre „fondul chestiunii", invocat de petiţionarii din Asociaţia „Parlamentul 90", e ridicol să vorbim. „Declaraţia de Independenţă" s-a mistuit în flacăra incendiilor controlate de la 7 aprilie 2009 - simbolică execuţie! La halul în care am ajuns după 20 de ani, e cam nepotrivit să reclami niște merite personale ca „făuritor de ţară".
Chiar meritele respective mi se par destul de relative (fără a le diminua valoarea, câtă o au). Deputaţii primului parlament nu au anticipat evenimentele, ci au fost mai degrabă „luaţi de val", de valul care se rostogolea pe cuprinsul muribundului URSS în august 1991- Moldova și-a declarat independenţa printre ultimele republici. Dacă deputaţii de atunci ar fi votat Unirea - un gest cu adevărat eroic și radical! -, Statul Român le-ar fi răsplătit curajul cu nişte onoruri pe măsura faptei lor. Din păcate, nu este cazul. Bucureștiul (Iliescu) n-a vrut, iar Chișinăul n-a putut. Între timp, nu mai vrea nici Chișinăul.
Apoi, înregimentarea partinică a reclamanţilor i-a făcut din start vulnerabili, trezind gelozia colegilor de coaliţie. Chinuita noastră independenţă poate fi omagiată și fără acordarea de privilegii costisitoare unor categorii de cetăţeni, oricât de stimabili individual.
Pe de altă parte, politicienii care declamă azi nevoia unui patriotism „decent" și „cumpătat" au participat ei înșiși la această vânătoare de sinecuri și tinichele. Dl Ghimpu, ca președinte interimar, a răsturnat în folosul clientelei sale o desagă uriașă de ordine și medalii (chit că au fost printre ei și oameni de calitate, pierduţi însă în mulţimea fripturiștilor), iar partidul dlui Plahotniuc, ca imagine publică, numai de moralitate și „spirit spartan" nu poate fi suspectat. Este aceeași mentalitate: dăm la ai noștri, servicii contra servicii, pe seama bugetului.
Avem în Basarabia, un loc în care nu e mai nimic de celebrat, o nesfârșită coloană de „eroi", „martiri", „oameni emeriţi", „doctori habilitaţi", „cavaleri ai ordinelor", „pensionari de lux", „veterani" etc. Şi asta într-o Basarabie scufundată în lașitate, mediocritate și impostură, încât aș vrea să văd pe cineva care refuză, pur și simplu, doar din rușine, un ordin sau o indemnizaţie de stat. Am putea inaugura și noi o listă, oricât de scurtă, a demnităţii şi bunului-simţ?