EDITORIAL Vitalie Ciobanu: Puterea şi onoarea
0Viermuiala politică din Moldova noastră toropită de caniculă ne face să trecem prea uşor cu vederea evenimente internaţionale din care am avea ceva de învăţat. Un asemenea prilej ni-l oferă scandalul iscat în jurul premiului german „Quadriga", acordat, apoi retras, premierului rus Vladimir Putin.
„Bomba" a explodat în contextul unei perioade de graţie pe care o trăiesc Germania şi Rusia sub tandrele auspicii ale Gazpromului, ceea ce îi face pe mulţi, în Est, să-şi aducă aminte de o altă „cordialitate istorică" între Moscova şi Berlin, numită Pactul Ribbentrop-Molotov.
Paralela, desigur, este exagerată, dar jocul individual al Germaniei în cadrul relaţiilor Uniunii Europene cu Rusia trezeşte angoase greu de stăpânit popoarelor din Europa Centrală, căzute la mijloc: atunci şi, iată, acum.
Totuşi, lucrurile s-au mai schimbat. Dovadă e palma usturătoare pe care a încasat-o omul-forte de la Moscova, obişnuit să fie curtat şi adulat (fie şi cu ipocrizie) de partenerii occidentali. Chiar dacă politicienii germani mai fac o echilibristică periculoasă şi cinică în relaţia cu Rusia (cazul fostului cancelar Schroeder, devenit simbriaş al Gazpromului, este de-a dreptul dezgustător!), societatea germană, presa, mediile academice şi intelectuale nu iartă. Anunţul privind acordarea Premiului „Quadriga" lui Putin a stârnit o furtună de proteste, inclusiv demisia unor membri ai juriului. Şi aici a intrat în scenă disidentul est-european, omul a cărui voce a schimbat totul. Este vorba de Václav Havel, scriitorul, fostul preşedinte al Republicii Cehe, care a avertizat că va înapoia premiul său (acordat în 2009), dacă opţiunea juriului pentru Putin rămâne neschimbată. „Eu nu accept să mă regăsesc pe aceeaşi listă cu cel care a suprimat democraţia în Rusia. Motivaţia premiului («modele exemplare de minţi luminate şi eforturi în vederea asigurării binelui public») nu i se potriveşte deloc premierului şi fostului preşedinte rus", a spus Havel. În consecinţă, forţată să aleagă între putere şi onoare, fundaţia Werkstatt Deutschland, cea care a iniţiat această distincţie, a anunţat că renunţă să mai acorde premii în 2011.
Morala acestei întâmplări este evidentă. Chiar dacă Răul pare adesea masiv şi insurmontabil, demnitatea, onoarea şi „viaţa trăită în adevăr" (apud Václav Havel) îl poate răpune. Mişcarea democratică din fosta Cehoslovacie a început prin a cere autorităţilor comuniste să-şi respecte propria Constituţie - un lucru aparent inofensiv -, să abandoneze minciuna pe care îşi clădiseră dominația. Şi a fost de-ajuns: castelul totalitarismului s-a năruit. Aceeaşi soartă o prevăd şi pentru sistemul vicios şi corupt pe care l-a instituit Putin în Rusia. Privit cu mefienţă şi cu o vizibilă indispoziţie în Occident, contestat de un număr din ce în ce mai mare de cetăţeni ruşi - sătui să suporte dezmăţul cleptocratic al unui grup de foşti KGB-işti -, Putin va avea serioase probleme când tot mai multă lume în ţară şi străinătate, asemenea lui Havel, îi va cere să respecte drepturile omului.
„Pragmatismul" în relaţiile cu Rusia pe care îl invocă, laş, politicienii de la Chişinău este o materie perisabilă, onoarea însă nu are termen de prescripție şi nici mandat limitat.