Editorial Vitalie Ciobanu: Moldova și raiderii
0Basarabenii au învăţat în ultimul timp cuvântul „raider". La fel cum în nebuloșii ani ‘90 însușiseră noţiunea de „raket". Și nu se știe dacă fenomenele sinistre pe care le desemnează acești termeni au apărut odată cu utilizarea lor (prin „import" din străinătate), sau dacă meseriașii respectivi au preferat să-și „updateze" relele moravuri, drapându-le într-un vocabular la modă.
S-a făcut mult tapaj în presă pe seama preluării abuzive a unor pachete de acţiuni aparţinând unor investitori occidentali la patru bănci din Republica Moldova. S-a autosesizat prim-ministrul, s-au alertat autorităţile europene și, ca urmare a acestor semnale, organele de drept au trebuit să iniţieze o anchetă. Mai mult, în aceste zile Curtea Supremă de Justiţie a anulat hotărârea Judecătoriei Căușeni, care legifera o parte din furt.
Așadar, nu există nicio îndoială că situaţia e gravă, dincolo de sonoritatea exotică a cuvântului raider. Cu toate acestea, am fost contrariat să aud comentarii iritate din partea unor înalţi demnitari de stat, cum ar fi președintele interimar Marian Lupu și ministrul Economiei Valeriu Lazăr, care declarau că se „politizează" prea mult subiectul. Săgeţile lor îl vizau pe premierul Filat, pe care îl acuzau că își face imagine pe seama acestui caz, exagerându-i proporţiile.
Și Lupu nu s-a limitat doar la vorbe, ci a respins solicitarea PLDM de a convoca Parlamentul într-o sesiune extraordinară pentru a dezbate problema atacurilor raider, care vizau deopotrivă siguranţa naţională și credibilitatea Moldovei în faţa partenerilor din Vest - oricât de nesemnificativ li s-ar părea acest detaliu politicienilor noștri.
Să vedeţi ispravă: oameni politici importanţi și o parte din presa pe care o „inspiră" nu deplâng jefuirea băncilor, deposedarea investitorilor occidentali prin complicitatea unei justiţii corupte, ci condamnă stilistica unui rival politic care ar putea să câștige puncte electorale.
Acești politicieni ori încearcă inabil să deturneze atenţia publică de la conţinutul propriu-zis al problemei, a cărei anchetare imparţială și eficientă ar putea să conducă spre un anume partid și un anume om de afaceri, ori nu pot ieși din picajul șicanelor politicianiste în care se bălăcesc de doi ani. Și sunt gata să afirme în mod absurd, chiar și atunci când arde o casă (întâmplător „casa" e însăși Republica Moldova!) că incendiul e o glumă, e doar intenţia deșucheată a proprietarului păgubit de a-și compune un portret de victimă. Același tip de argument demobilizator a folosit și guvernatorul Băncii Naţionale, Dorin Drăguţanu, care a spus pe un ton filozofico-mioritic, aidoma lui Gică Hagi (după ratarea calificării în semifinala de la Mondialele din 1994 din Statele Unite) ceva în genul „staţi calm, viaţa merge înainte".
E grav când înalţi funcţionari de stat care ar trebui să oprească delapidările încearcă să le bagatelizeze, orientând discuţia publică pe un fals făgaș, alimentând suspiciunile, încurajând instituţiile statului să nu-și facă datoria. Iar instituţiile, cum bine știm, au nevoie doar de un semn discret ca s-o lase mai moale. În Moldova trocul dintre bussines și politică e mai puternic decât legea.